Cautand adevarul, nu stiu ce sa cred..motivul pt care gandesc e inca difuz; nu`l pot numi, doar simti.
In lumea mea, nu exista mai pronuntat “eu” ci profundul “tu”. Eu sunt fata cu visele, de aceea o sa iti spun de ce si cum, ca fiecare individualitate umana, prefer o alternativa la ceea ce traiesc, sau doar simplu – o alternativa. Hmm, acum afara, timpul e de tip bacovian. Stii, cand totul e pustiu, strazile plouate si fade, oamenii cu umbrele sumbre, culori inchise, gen bleumarin, gri, negru, care sugereaza subtil o parte din negativismul si pesimismul fiecaruia, poluand imaginea. Norii, amestecati si grei, niste mosnegi afurisiti care cauta zazanie cu mine si normal, vantul ala racoros, nici prea rece, nici prea bland. Dar vremea asta ascunde starile cele mai complicate din fiecare individ.
Uite, in lumea mea unde visele transformate in praf de culori se aduna in gramezi, ziceam ca nu exista mai mult “eu” ca “tu” pt ca e mai placut sa stii ca cele ce se gandeste la tine nu e doar persoana ta 
. Gandurile bune si energia pozitiva, pe linii de curcubee se materializeaza in fluturi colorati si mari, care poarta amprentele visarii… Ai observat ca in realitate nu mai vezi fluturi? pe bune acuma, cand aveam 12 13 ani vedeam roiuri intregi printre copaci…In lumea mea, in loc de soare, sau mai clar zis, energia lui, e data tot de foc, dar focul din inimi, iar aerul nu e poluat de rautate, egoism sau mandrie. Nu exista prieteni si dusmani, exista doar prieteni si viitori prieteni 
. Prefer sa cred ca in loc de copii orfani, avorturi si nefericire, exista o alternativa care ar trebui sa le aplaneze. Acum ma gandesc: de ce oamenii nu se gandesc de ce gandesc? de ce au fost pusi sa gandeasca?..Neah. Ar fi totul prea frumos si nu merge.
Poate nu exista cer pictat de culori si zambete, dar eu cel putin ador sa`mi imaginez ca traiesc ce`mi imaginez. Seara, luminite si esente de vara..privesc in mine, apoi ma trezesc afara…cel mai placut sentiment apare cand dincolo de mosnegii aia afurisiti de nori grei, cerul se desface ca o cutie de cadouri si ne releva motivul pentru care gandim si traim – caldura si mii de stele prafuite cu vise, ca in lumea mea…
