Insomnie

Mi-e dor de tine, te las pentru că te iubesc.
E un carnaval care se sfârşeşte,
La sfârşit ne mirăm de pustiul din jur;
Numai luminile felinarelor stau mâncate de frig
Nu ne avem decât pe noi.
Dar o mască râde. Plânge…
dacă vine după mine, dacă vine după tine,
nu o să ne uităm.
Şi vine după mine, şi te înspăimântă pe tine,
vei fi bine, nu eşti singurul…
dar îmi pare rău.
Îmi pare rău, dar nu sunt singura care află
o lume ascunsă, şireată, trecătoare;
voi pieri de mâna mea, mă doare.
voi fi în întuneric, nu mă căuta acolo,
nu ne vom mai ţine de mână în întuneric..
nu suntem în siguranţă.
Eu nu însemn siguranţă. Oricât aş vrea,
nu vreau.
Şi nesiguranţa mi-e obicei..
Incertitudinea îşi face cuib..
nu ştiu ce mă voi face fără tine,
mă iubeşti, dar mai bine mă laşi,
totuşi mi-e dor de tine.
Îmi închid ochii şi numai tu plângi,
eu vinovată mă declar.
Sunt eu, scuza mi-e doar existenţa.