Lucrurile frumoase sunt cele pe care nu le încadrezi în vreun tipar. Sunt acele lucruri care se transformă în joie de vivre. Lucrurile frumoase par neînsemnate și sunt cele mai însemnate vise pe care le poate crea un suflet. Sunt reflexia spiritului plin de viață și de sensibilitate. Sunt creație pură, care se adîncesc cu fiecare suflet care simte cînd îi atragi atenția asupra lor. Nu ai nevoie de dovezi, ci doar de o stare, de un sentiment, de umanitate. Sunt lucrurile care trec neobservate și pe care nu le previi în nicio viață reîncarnată. O melodie, un sunet moale, un suflet trist, o replică amuzantă, o tăcere relaxantă, o abundență de senin, o fotografie uscată de timp, o persoană dragă, un chip curat, o prietenie sinceră, cuvinte unice sau chiar lipsa nevoii de cuvinte, o lipsă a limitei, o contopire trupească cu sacrificiu total imaterial, un leagăn în doi care plînge după joacă, un orgasm silențios și pentru tine, atît de pătimaș și infinit.
Category Archives: Blogroll
Una tare și neagră, te rog!
Îmi place berea brună, pentru că pentru orice femeie la modul general , ce e tare și negru e o plăcere nemărginită. Cum mai e cafeaua, de exemplu, la asta mă refeream. Poate și la alte plăceri e valabil, dar în 17 minute trebuie să mă pregatesc pentru un alt stadiu de somn. Cum ziceam, berea brună – una din berile preferate de un anumit tip de femei. Femeile ”sexoase”, sărite de pe fixul IQ-ului, dar care se consideră a fi modele normale de urmat, evită berea cu stoicism. Beau sucuri naturale cu paiul, apă plată cu lămâie la 7 lei sticluța și din cînd în cînd, o dușcă de Mai Tai. Altele, alea simpatice și deștepte, așa ca mine, beau direct din sticlă. Cu mult curaj. Dau cin-cin cu masculii alcoolizați din jurul mesei, cu care împart din cînd în cînd, un umăr pe care să plîngă sau să rîdă. Și alcoolul, mai precis o bere brună, direct din sticlă. Igienic, neigienic, cum o fi, îmi place. În plus, cine garantează cum e? Cine știe ce povești mizerabile mai ascund și paharele alea luate din Ikea, cine mai aruncă o flegmă, doar-doar s-or duce petele de pe margine sau or bate vreun record de maimuță. Sau o fi vorba de nivelul de civilizație pe care trebuie să îl afișezi lîngă terasele de inspirațiune franțuzească, burgheză, unde toată lumea nu se cunoaște cu toată lumea, dar dă impresia că da, c-așa-i, pare-se, normal în soțietatea noastră mirobolantă. Mi se pare normal să începi sa fii normal acum, cît mai sunt șanse să cîștige Steaua meciul, așa că mai cere o bere și-nc-o bere. Una neagră și tare, te rog!
bucată de tort !
a se traduce piece of cake! și nu contează.
Ai pățit, în mod spontan, să îți aduci aminte detalii foarte vechi, de acum 10 ani, un vers, un personaj, un citat, dar să nu-ți aduci aminte ce ai scris într-un eseu de acum un an, de care erai mîndru? Ai pățit să nu folosești cuvintele potrivite cînd e cazul și să le folosești fără să îți dai seama, în alte contexte mai puțin importante, venind de la sine parcă, întru armonia armoniilor? Sau pe care să nu le fi folosit niciodată, dar care să ți se pară atît de banale? Îți pui adesea întrebări idioate la care știi răspunsul, dar tot ți le adresezi în sinea ta și par că rămîn fără răspuns?
Sper din tot sufletul.
