multumesc…

Am toate motivele sa fiu fericita. Si printre lacrimi de ora 03:00…iti spun multumesc!…Iti multumesc tie, ca ma faci sa te admir pentru inteligenta si cultura ta care ma fac insetata de ele, iti multumesc tie, ca imi alimentezi optimismul cu copilarii imperfect valabile, iti multumesc tie ca imi oferi alternative, iti multumesc si tie ca ma inveti ca exista iertare, iti multumesc tie ca ai oferi aceeasi caldura ca pentru orice om drag, iti multumesc ca te daruiesti solidar fara sa ceri nimic in schimb, iti multumesc tie ca ma faci sa rad sanatos, si`ti multumesc si tie ca stii cum si cand sa alinti. iti multumesc tie, ca dai o parte din tine si nu ceri nimic in schimb. iti multumesc ca ma lasi sa gust din ceea ce esti, sa ma provoci sa merg mai departe si sa ma lasi balta exact in momentul inceputului.

iti multumesc, sincer, ca te regasesti in atatea persoane diferite si speciale care traiesc si iubesc diferit, si ca ma lasi sa ma uit pe fereastra spre fiecare lume. atat. sa privesc pe fereastra. si iti multumesc ca ma impiedici sa fiu egoista, cand ar trebui doar sa…iti multumesc ca te cunosc, ceea ce mi`e destul.

Ganduri bune

Am ganduri bune, totusi. Nu mi`am dat seama de asta pana acum, dar legat de Internet, exista si lucruri bune. Da, nu mai suntem oamenii aceia deschisi la a cunoaste alti oameni cu ajutorul prietenilor, am renuntat la metodele traditionale de a comunica, stam mai mult in casa, la job si pe drumuri, petrecem ore intregi legate la internet, unde ba stabilim intalniri, ba facem schimb de cursuri, ba trimitem proiectele la munca, ba inchegam un grup sa iesim la un ceai, ba cerem o parere. Dar exista si o parte buna. Cea mai buna. Comunicarea directa si deschisa, la subiect. Si usurinta cu care raspundem. Nu am iesit din casa de cateva zile decat sa imi iau ceva de la emag si paine. In schimb, am cunoscut niste oameni si am stabilit noi legaturi si am facut un schimb de informatii. Foarte dragut. Nu mi`am dat seama, dar faptul ca am pornit niste discutii banale pe o anumita tema, incepand doar cu un “Buna, sunt Andreea si as vrea sa vorbesc cu tine despre X chestiune” mi`a adus numai noi si noi idei, noi legaturi umane, singurele lucruri esentiale care au valoare in viata noastra; am dat de oameni care mi`au raspuns prompt, open-minded, destinsi. Nici in viata reala nu prea merge asta, ca oamenii sunt sceptici rau. Cu unii dintre cei pe care i`am cunoscut recent, pot sa port discutii pe teme la care nu m`as fi gandit si sa cunosc noi perspective, ceea ce e cam cheia comunicarii. In plus, internetul doar pregateste comunicarea mai buna fata in fata. Sau daca nu, macar ramane ideea ca, daca ai nevoie de ajutor si de informatii, stii unde sa le gasesti. Stii la cine sa apelezi. Mi`a placut ca am stat toata ziua pe net si am facut schimb de mailuri cu oameni pe care nu ii cunosteam, dar cu care am vorbit, pur si simplu si de la care aflu lucruri noi incontinuu. Trebuie doar sa vrei sa cunosti.

Informatii. Ajutor. Raspuns. Voie buna. Feedback. Invitatii. Comunitate. Conflicte. Rezolvari. Dileme. Oameni. Cunoastere. Comunicare. Prieteni. Si distanta nu mai conteaza atat de mult.

Bling !!!

Daca tot se fac blogmeeturi in prostie, ma gandeam ca nu e asa absurda ideea :hai sa facem si noi la Moinesti ))

Cum ar suna “Blogmeet” in Moinesti, la barul lui Silviu ? ))

Ar fi….epic! )))

o buza inferioara muscata.

Sunt o neastamparata!

Ah, ma gandeam aseara, cu consecinte pe azi, la relatii, iar. In jurul meu, parca totul infloreste. Parca s-au rasturnat scenariile…Si observ ca dezvolt o slabiciune temporara, sunt constienta ca o sa treaca. Cand aud de relatii, de happy being si de planuri de viitor, de lucruri serioase, intru in panica putin. Nu imi mai place ideea de cuplu. Ori sunt invidioasa. Ori vad numai partea dramatica. Ori consider ca e prea normal. Ce naiba…Nu ma simt relaxata cand aud de “relatii”. Da, stiu, e o faza trecatoare, pentru ca sunt in faza de reciclare inca. Dar nu m`am mai vazut asa. Sincer. Eu, aia care facea propaganda aproape, pro relatii serioase.

Mi`am muscat buza de jos, desi nu era uscata. Doar mi`o musc incontinuu, ma joc cu ea cu dintii mei de veverita. Si dau de un gust metalic, usor sarat…si simt zvacniri in ea. E moale si fierbinte. Am buza ranita. Si ma gust.

Sunt ofticata. Pe vacanta care 100% va fi naspaaa, pentru ca nu mai plec cum voiam eu, intr`un colt uitat de lume, orice colt, sa fiu lasata in pace si sa ma bucur de natura. Pe vreme, ca e rece. Pe lipsa de bani, pentru ca m`am saturat sa vreau lucruri pe care nu mi le permit. Sunt ofticata pe mine, ca ma incing in discutii si apoi ma pleostesc cand dau de pragul realitatii banale. Cu problemele ei. Sunt ofticata ca am luni examen si trebuie sa invat si abia acum am aflat ca vor fi 3 subiecte de sinteza ! La Multimedia! …Si mai ma oftic ca nu am inspiratie sa scriu pt Dilema. Fckit.

N`am stare, dar sunt lenesa. Ma tot gandesc. As dormi, ca numai atunci uit sa mai gandesc. In schimb visez pe banda rulanta. Nu stiu ce e mai rau…:)

Voi cu ce gand va treziti dimineata?

Eu ma gandesc la oamenii cu care voi discuta si voi trai noi senzatii. Optimista.

Ea se gandeste la examene, la tigara de dimineata, la “Mircea Badea”, la 3 in 1 si la sex, mess, facebook si la iesitul din casa.

Ea se gandeste la ce mesaje de dragoste sa schimbe cu el, la viata si la schimbarea ciudata din viata ei, frumoase.

Ea gandeste pozitiv, la energie si la o zi extraordinara.

Voi ?

Reciclare.

Mi`am dat seama, in timpul unei bai relaxante, ca am fost un om care s`a reciclat. Acum, sunt aceeasi copila cu ochii plini si dragoste de tot, dar cu aceleasi defecte de dinainte. Cu experientele din viitor. Constienta, in noul ambalaj. Sunt ca o carte cu coperti tari si hartie reciclata.

Pana jos.

Cobor pana la Profi, ca am pofta de bere neagra la cutie si de ciocolata Poiana. N`am mari pretentii. In fine. Ies din bloc, dau coltul spre Profi, si langa magazin, dupa ce m`am impiedicat prin zapada, dau cu ochii de un nenea. Un barbat. Se pisa. Se uita la mine, ma uit la el. 2 secunde. Nu, nu e “dragoste la prima vedere”. ) El isi continua treaba, altu` il striga de la 3 metri, ca il astepta. De parca e perfect normal. Si mai treceau vreo doua femei pe acolo. Da, cred ca trebuie sa fim sinceri si sa nu ne pisam pe noi, ci pe voi. Pe fata, asa. Intru in Profi, ies din Profi. In acelasi loc, nenea ala si cu celalalt nene lucrau nestingheriti la un motor de Dacie. Urc. Post it.

Un alt PA

Well, mi`a venit sa mai scriu o chestie, o zi banala de miercuri, cu punctele esentiale pe care le`am parcurs azi. Numai stari, fapte, fara actiuni. So, particip iar la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema. Sper ca si cei care trec pe aici sa isi incerce sansa. Succes !

Miercuri. Visul unei umbre. Par ravasit. Ochi cruzi. Gust amar. Ness. “Buy me with a coffee”. Sony Vaio. Blog. Mail. Racoarea gresiei. Introspectia in oglinda. Portret. Stropi de pasta de dinti. Laptop. Scris. Morala. Greseli. Retrospectie. Ganduri despre. Oameni. Pasiuni. Cerul ca limita. Myspace. Discutii virtuale. Copy&Paste. Radio. Examen. Etica. Zambet tamp. Relatii. Lene. 18:34. Planuri de vacanta. Ochii larg inchisi. Plimbare. Soare. Cinema. Scurte dileme. Editare postare. Umbra unui vis.

vampiri, fuga, narghilea.

Alerg…alerg ca o nebuna, cu suvitele de par intrandu-mi in ochi. Sar de pe un bloc pe altul. In spatele meu, trei vampiri: albi la fata, cu parul inchis la culoare, subtiri. Ma ascund intr-o casa, la o familie care avea o pisica. Pisica era alba, cu ochii rosii. Se joaca cu mine. Ceilalti ma iau drept de`a casei. Si eu simt familiare lucrurile. Bat in usa vampirii. Spun ca trebuie sa ma gaseasca. Stau bine ascunsa, pana apare un tip, care se pare ca era prietenul meu. Vampirii il vad, asa ca sarim pe fereastra, fara sa ne lovim. Fugim, pana ne prind din urma. Unul dintre ei, un baiat slab si frumos, imi spune ca eu ii sunt promisa lui. Neg, ii spun ca imi pare rau, dar nu. Daca sunt promisa, ii sunt promisa altcuiva. Sunt libera. Bineinteles, vine amenintarea ca voi muri. Ma zbat din stransoarea lui, il iau pe prietenul meu si fugim. Intr-un final, ne ascundem intr-o podea, sub randurile de parchet, nu stiu in ce mod fantastic am reusit. Il imbratisez. Vampirii ne-au mirosit.

Ma suna Silvie sa iesim la o narghilea. M`am trezit.

01:01

Pana si ora e ciudata: 01:01. Un soi de mistic echilibru, de egalitate, de contracarare, de zero, de binar, de simetrie, de periodicitate. Daca seara se anunta cu un final nervos rau si cu o stare de iritare care urma sa tina pana dimineata, tulburandu`mi somnul, brusc, exact in climax, tensiunea a inceput sa scada. Da, vorbesc de oameni, bineinteles. Puterea lor de a fi si a pain in the ass, dar si a “just in time person”, sa zic asa. Sau pe romaneste, m`a iritat unu` grav de tot. Dar din ala mandru, plin de sine, cu ceva potential de inteligenta in el, dar dezvoltata prost. Pentru ca supraevaluarea imi emana limitare. Pentru ca atat timp cat nu pornesti de la nivelul real, nu ai cum sa ajungi mai sus. Si a inceput tipu` sa imi atace cuvintele. Apoi persoana mea. Ca nu`s sincera, ca apelez la tertipuri virtuale pentru a castiga popularitate (de asemenea, virtuala), ca sunt o baaaaad pitzi. Ramai prost sa citesti asa ceva. Dar! Dar…firea mea pacifista a renuntat devreme la continuarea unei discutii inutile – de fapt, nici nu se poate numi discutie, ci schimb de replici fara finalitate. Acum, tipu` iar m`a atacat, caci am plecat “cu coada intre picioare” si insasi decizia mea de a renunta dovedeste ca ma acuz singura! Va dati seama in ce tipar se incadreaza omu`. “p cu non p da zero sau ceva de genul”. wtf? Am ramas asa…cu un zambet stramb in coltul gurii, mai tamp de felul lui, ca nu stiam cum sa reactionez.

Evident, mi`a trecut. Pentru ca totul, in viata, se reechilibreaza Aaaaaah, sweet. Toata tensiunea a fost absorbita si neutralizata de alt om. Simplul fapt ca am intrat in legatura cu un om care a contracarat influenta celuilalt mi`a adus o stare de liniste. Majoritatea celor care se grabesc sa traga concluzii ar spune ca cine stie ce oameni sunt astia, cine stie in ce relatie ma aflu in raport cu ei. In raport de oameni care interactioneaza. Atat.

Pentru ca cei care nu se grabesc, imi inteleg credinta in restabilirea naturala a echilibrului si in minunatia numita simplu – om. Si in karma, sau cum se numeste feelingul. Feeling care tine loc de tsigara. Pentru ca tsigara e o alternativa simbolica.

Hai noapte buna.