“Eu…”

Ce sunt eu? De unde sa o mai stiu si pe asta? Daca as sti, viata ar fi mult prea simpla pentru pretentiile mele.
Ma stiu intr-un moment si peste alte cateva momente, ma dau peste cap. O alta. Joc de roluri? Nu. Sunt eu. Ce sunt eu? As putea spune un spirit liber, o lenesa notorie, iar maine sa fiu fetita harnica. Fetita, da. Una draguta in felul meu de`a exista:) Visez si am stari alternante de tristete, veselie, nerabdare, incordare, nervi, plictiseala, tacere, zbucium, meditatie, ciuda, iritabilitate, somn, iubit. Intens.
Ce fac eu? As putea raspunde dar nu vreau. Asta fac: nu raspund. Afli si singur ce fac. Vezi? E simplu. Te uiti la mine si afli solutia si asa primesti 10 puncte in plus ca m`ai “ghicit”. Iti mai dau un indiciu: gandesc. Ce gandesc eu? Nu cred ca stii? Chiar acum ma gandesc la ce crezi tu ca stii ca eu gandesc. Joc de cuvinte:). E un cerc vicios. Cred ca gandesc prea mult ca sa masori si prea departe ca sa ma ajungi.
Eu? Ce am de gand? Mai bine iti arat: inchid ochii, schitez lucrurile care imi plac, pictez starile mele, culori vii, le activez si se declanseaza un zambet. L`ai vazut? Ah, nu. Normal. Nu ai ochi pentru asa ceva.
Acum analizez detaliile. Astea conteaza cel mai mult. Vrei sa vezi ce simt. Desi sunt ca o carte deschisa de obicei, crezi ca iti permit? [-x..N`ai inocenta in tine. Altul la rand..randul nu exista. Deci, se materializeaza vise si tu in timpul asta trebuie sa dispari. Te ajut? Vrei o parte din mine. Ia un suras cu tine. Stiu ca il omori dar te ajut. Mai am destule. Gata. Destul.
Ce sunt “eu”? Vorbeste`mi de “tu” si ai sa afli. Nu ma refer la iubire. Nu o simti, inca. Poate daca o simteai, nu te durea capul, taceai si iubeai.
Iti mai dau o sansa in timp. Doar sa taci…eu adorm.
Ma iubesti maine…?