Rezoluțiile mele simple pentru 2012 – culturi de zîmbete și parfum de flori urbane

Fericire!   by Diana Cretu

by Diana Cretu

De azi, trăiesc mai frumos și gîndesc mai pozitiv. Mi-am propus să iubesc mai mult și să caut mai multe soluții, cînd destinul nu mi le oferă pe tavă. De azi, am mai multă grijă de oamenii din jurul meu – sau mă rog, încerc, deși cred că mă descurc destul de bine! ha! – dar îmi repet să nu mă neglijez pe mine. De azi – de fapt, de zilele astea – vreau să învăț mai mult și să exploatez toate resursele de care dau.

De două zile încoace încerc să mă educ singură, online, e destul de greu pentru că sunt mult prea multe surse și nici nu știi ce să mai alegi. Am tot citit și înțeles  că social media este expresia de viitor, așa că trebuie să mă conformez. De vreme ce printul moare, PR-ul se îndreaptă spre social media din ce în ce mai mult și publicitatea la fel, compromisurile sunt imperios necesare, vorba aceea. Poate-poate de săptămîna viitoare mă angajez tot pe comunicare, așa că impulsul de a cunoaște cît mai multe despre promovare online, social media și strategii de a cîștiga public și de a interacționa cu oamenii este bazat pe ceva motive serioase. 3 luni de zile m-am chinuit, la modul serios, de a face ceva cu scrisul, de a lucra, de a încerca să mă dedic unei idei, unui scop, dar nu am reușit. Au urmat alte 3 luni de zile de renunțare, de stat degeaba și plîns de milă, de pesimism și acceptat jumătăți de măsură. În mare, principalul meu scop este să mă angajez și să mă dedic întru totul muncii pe care o fac. Nu de alta, dar jobul te reprezintă, pînă la urmă, dacă îl neglijezi nu e ok deloc. Dacă îți place  cît de cît, vrei să-l faci cît mai bine, nu? Apăi 2012 trebuie să fie altfel. Am început să scriu mai mult, am și un blog pe feminis.ro, citesc/ascult/văd multe bloguri pe diferite nișe și îmi place, nu mă satur. Nu știu dacă ar trebui să mai fac un blog special pentru reblogging artistic sau să mai aștept și să îmi cumpăr domeniu pentru blogulețul ăsta care mi-e drag.

Cred că mai bine cumpăr domeniu și apoi pun lucrurile în ordine, prea e aglomerat cu tot soiul de chestii micuțe și dezorganizate. Dacă mă angajez, poate îmi fac timp să fac și ceva activitate fizică sau yoga, tare mi-ar plăcea… pe lîngă ieșirile la distracție. Vreau să mă dezvolt mai mult, pentru că trebuie să trec la alt stadiu al existenței simpatice pe pămîntul gri numit București. Nu mă îndoiesc că oricine își dorește să atingă anumite targeturi stabilite pe o listă de priorități, de la an la an… dacă nu au fost duse la îndeplinire, nu e tîrziu nici acum. Totuși, unele lucruri nu sunt făcute să se întmple. Mi-am dorit timp de 2 ani să ajung în echipa Unica, dar nu am putut și degeaba am trimis CV-uri, scrisori de intenție, articole de probă, mailuri către redactori, nu a fost să fie deocamdată. Poate anul viitor, poate niciodată, nu regret. Cu siguranță viața te duce pe căi nebănuite și îți rezervă ce vrea ea și crede că ți-ar fi mai bine.

Dar să las vaga profunzime și să mai adaug ceva idei. În 2012 vreau să fac ceva cu bloggingul, că nu prea am făcut eu blogging pînă acum. Vreau să socializez mai mult, să scriu mai mult, să ies de două ori pe lună la anumite evenimente care îmi satisfac setea de frumos și de cultură și mai ales, să mă țin de asta! Vreau să mă relaxez mai mult și să nu îmi mai iau panici aiurea, i need to grow up! Vreau să continui blogul pe feminis.ro, e singura cale prin care pot scrie pe o anumită nișă și mă pot minți că fac un soi de jurnalism. Hah. Mi-e dor de Dilema, nici pentru dilematici nu am mai scris nimic și mi-s tristă, dar recunosc, am fost o lașă… am avut zeci de idei și pe toate le-am lăsat baltă. Că tot mi-am amintit, îmi notasem niște idei despre presa feminină de pînă în 1990, probabil ar trebui să fac niște drumuri la BCU să știu că mi-am îndeplinit sarcinile. În rest, am grijă mai mare de sănătatea mea, poate și un regim de alimentație mai sănătos n-ar strica.

În rest, vreau să fiu mai atentă la micile minuni ale vieții, pe care ni le oferă zi de zi. Vreau să continui să zîmbesc, să circul cu autobuzul mai mult, pentru că acolo observi cel mai bine interacțiunea dintre oameni și frîncuțiile savuroase (frînturi de discuții via OIMR), să bucur oamenii pe care îi iubesc, să apreciez mai mult diminețile și să contemplez mai relaxată serile.

Aștept primăvara și mirosul de flori!

.

Termenul “cultura” este utilizat in sensul studiilor de antropologie culturala, ca dimensiune inegratoare a vietii sociale. Aceasta e considerata o consecinta a viziunii potrivit careia “cultura nu este numai produsul elitelor societatii; ea este productiva in sine, deoarece construieste categorii cu ajutorul carora poate fi definita realitatea sociala de zi cu zi” (Jensen, 1986, p.24)

Cultura desemneaza limita intre categoriile sociale. Sau cel putin, asa ar trebui sa fie. Dar ma gandesc ca, de fapt, banul dicteaza deocamdata ierarhia sociala. In zilele de azi in care nu poti intra undeva sau nu te poti angaja/studia undeva pentru ca unul mai putin inteligent ca tine, dar cu o “cultura” materiala vasta iti ia locul, da, cultura va deveni un arhaism, un termen uitat in paginile prafuite  ale studiilor de antropologie. Si oarecum, elitele se pierd in cultura de masa. Calitate sau cantitate? Progres sau regres? Complex sau simplu? Oare? Este o realitate cu multe definitii, pentru ca nu este omogena, nu este echilibrata. In loc sa fie vorba de praguri culturale si sociale, sunt doar…trepte in coborare.

“Fericirea, ca si ordinul la militari, nu se discuta, se executa. Pentru fericiti, motivele nu conteaza, important e ca ating starea. Discutiile despre fericire au cusurul ca explica si nuanteaza excesiv o traire. O fericire indelung explicata incepe sa semene cu o nefericire” ( Octavian, “Pragul de sus al fericirii”, vol II, p 133, 1997)

Cei care vorbesc si incearca sa patrunda intelesurile fericirii si trairile aferente, aceia sunt frustrati de ea. Sunt nesatui sau nemultumiti. Sunt oamenii tristi si fericiti in tristetea lor. De ce nu conteaza motivele, poate pentru ca e mult mai simplu sa traiesti fericirea, nu sa o explici. Cuvintele sunt greu de folosit in aceasta stare de bine. Nu exista cuvant potrivit care sa iti provoace o senzatie minima de fericire. Este de ajuns doar gestul, zambetul, procesul trairii acelei stari. Cate metafore si explicatii gasim pentru a impartasi sau exprima dragostea? Nu sunt finite. Dar nu sunt destule.

Parvan: “Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura valoare omeneasca”

Si cine poate spune ca nu e asa? Este superb, este relaxant, ca o impacare cu sinele. Cat timp traim in sufletul cuiva, suntem mai presus de oricine. Este intr-adevar, singura valoare omeneasca. Singura pe care o putem castiga. Iubind. Este o satisfactie covarsitoare sa existi prin altcineva,  mai ales ca existenta asta este mai importanta ca oricare alta.