Diferente.
Clar este o diferenta intre sesiunea iulie si cea din septembrie pt admitere. Inainte de inceperea vacantei de vara, ziceam: “Aaa, super, pana in septembrie am vacanta si no stress! Soare, mare, relaxare.” Dar nu. Nu pentru mine cel putin, din punctul asta de vedere.
Sesiunea iulie este cea principala, legata de cuvinte ca: stres, inghesuiala, nervi, caldura, teama si corvoada. Ce e mai greu pentru candidati este sa aleaga unde vor da. Cel mai greu insa, mi se pare ca e pt cei care vor da admitere si in septembrie, cu scopul de a fi la facultatea pe care o doresc. Aici dispare siguranta ca pot opta pt una din mai multe. Putin mai complicat. Printre ei ma numar si eu. Primul pas era sa intru la o facultate oarecum ok, usor de obtinut. Zis si facut. Am intrat la Sociologie, optiunea a doua in caz ca in toamna…Dar cu taxa. Am intrat si la Administratie Publica, dar la buget. Ce sa fac? Sa platesc 12 milioane acum, pe care nu ii recuperez daca intru la FJSC? N`am putut. Am ramas la AP. A mai ramas in schimb, o luna. Pt ce o luna? Pt admitere, bien sur. Pt ca mandra de mine vrea numai si NUMAI la Jurnalistica. Si astept. Astept sa scap de chin si sa aflu ce naiba fac cu studentia si planurile mele!
Despre FJSC si probleme.
Pai, FJSC = Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. De ce? de mere De placere. De prea mare placere.
De mica, imi placeau cartile. Sa pun intrebari, sa critic, sa ma ia gura si pe dinainte, sa gandesc logic si pozitivi sau de ce nu, sa inventez SFuri. Dar de 5 ani, de cand am fost intrebata unde vreau sa dau mai departe, gura mea a cantat: Jurnalistica. 
Recunosc, la TV nu ma uit mereu. Stirile de la ora 5 mi`au taiat si pofta. Si asa am invatat sa fac diferente intre calitate si cantitate. Am invatat ca, pt oamenii dezinteresati, nu se merita presa de calitate. Si presa poate sa fie foare maleabila.
Nu sunt as, nu am facut meditatii, nu am cum sa dau spaga (nici nu prea ma incanta) si nu am pile. De ce zic astea? Pt ca s`au auzit destule despre FJSC. Ca nu au sanse asa mari nici copiii “buni” care faceau meditatii peste meditatii, ca se intra mult pe pile, ca nu e loc de bucuresteni, ca etc. Bine, ma simt putin panicata, pt ca sunt multi: multi candidati pe loc, multi doresc acolo, multi au bani multi, multi au facut pregatiri cu profesori de specialitate, multi sustin ca “de mici am iubit presa, stirile si mi`am dorit sa ajung aici”.
Concluzia: multi. Si eu sunt doar una. Ma intreb uneori cum de am “tupeul” sa fiu optimista. Pentru ca sunt! 
Ca sa nu devin agitata, chiar cred ca am sanse sa uimesc, sa am sclipirea de care voi avea asa nevoie la examen, ca voi avea noroc si “ajutor” de Sus. Cred in vise si in visul meu. Momentele in care constientizez cuvantul “multi” raportat la 250 locuri sunt momentele in care ma trezesc, desi ma lupt sa tot adorm.
Mi`ar placea sa adorm si sa`mi dau seama ca eu chiar imi traiesc visul. Ca n`am visat niciodata.
Aiurea. Si astept.
Like this:
Be the first to like this post.
