Drama fericita a sufletelor pereche

Ce se poate spune despre sufletele pereche?

Despre ele se pot spune multe…dar nimeni nu iti va spune  ca  sufletele-pereche sunt condamnate la o viata de scurta durata, o clipa doar, fata de goala eternitate care ne macina cand suntem singuri. Pentru ca fericirea lor este atat de inconstienta, inca se lasa cu suflete ranite, insangerate, mancate de iubirea ce si-o poarta unul altuia. Fericirea sufletelor-pereche nu e de obicei stiuta de amandoi, ci fie de nici unul, fie de un singur blestemat, pentru  ca sufletele-pereche nu isi pot dezvalui in deplina perfectiune miracolul daruirii, in spatiul trist si murdar al lumii in care suntem fortati sa traim. Iubim cu atata sange, atata durere, atata pasiune si daruire, incat finalul va fi intotdeauna aprins si trist. Un suflet nu poate sta cu perechea lui, pentru ca e coplesit de sentimente curate si adevarate, pure in toata esenta lor si prea puternice. De cate ori nu ne iau emotiile si zambetul dragastos sta larg afisat pe fata noastra luminata, cand cineva ne numeste suflete-pereche? Pentru ca stim riscul. Stim ca riscul de a fi doar o clipa este ridicat. Lumea este facuta sa ne urmareasca fiecare miscare, fiecare dorinta, fiecare farama de bunatate si de valoare pe care ne zbatem sa nu o pierdem in desfraul singuratatii.

Ganduri bune

Am ganduri bune, totusi. Nu mi`am dat seama de asta pana acum, dar legat de Internet, exista si lucruri bune. Da, nu mai suntem oamenii aceia deschisi la a cunoaste alti oameni cu ajutorul prietenilor, am renuntat la metodele traditionale de a comunica, stam mai mult in casa, la job si pe drumuri, petrecem ore intregi legate la internet, unde ba stabilim intalniri, ba facem schimb de cursuri, ba trimitem proiectele la munca, ba inchegam un grup sa iesim la un ceai, ba cerem o parere. Dar exista si o parte buna. Cea mai buna. Comunicarea directa si deschisa, la subiect. Si usurinta cu care raspundem. Nu am iesit din casa de cateva zile decat sa imi iau ceva de la emag si paine. In schimb, am cunoscut niste oameni si am stabilit noi legaturi si am facut un schimb de informatii. Foarte dragut. Nu mi`am dat seama, dar faptul ca am pornit niste discutii banale pe o anumita tema, incepand doar cu un “Buna, sunt Andreea si as vrea sa vorbesc cu tine despre X chestiune” mi`a adus numai noi si noi idei, noi legaturi umane, singurele lucruri esentiale care au valoare in viata noastra; am dat de oameni care mi`au raspuns prompt, open-minded, destinsi. Nici in viata reala nu prea merge asta, ca oamenii sunt sceptici rau. Cu unii dintre cei pe care i`am cunoscut recent, pot sa port discutii pe teme la care nu m`as fi gandit si sa cunosc noi perspective, ceea ce e cam cheia comunicarii. In plus, internetul doar pregateste comunicarea mai buna fata in fata. Sau daca nu, macar ramane ideea ca, daca ai nevoie de ajutor si de informatii, stii unde sa le gasesti. Stii la cine sa apelezi. Mi`a placut ca am stat toata ziua pe net si am facut schimb de mailuri cu oameni pe care nu ii cunosteam, dar cu care am vorbit, pur si simplu si de la care aflu lucruri noi incontinuu. Trebuie doar sa vrei sa cunosti.

Informatii. Ajutor. Raspuns. Voie buna. Feedback. Invitatii. Comunitate. Conflicte. Rezolvari. Dileme. Oameni. Cunoastere. Comunicare. Prieteni. Si distanta nu mai conteaza atat de mult.

.ganduri bete si neterminate.

“Spuneam miercuri că nu simt Crăciunul.Ei bine, cu ajutorul prietenilor mei cei dragi am reuşiiiiit!Vă mulţumesc!Aaaa şi mai ziceam că ce-mi doresc de Crăciun este să-mi apari TU în faţa .Daaaa…ai apărut!!!Şi îi mulţumesc lui Doamne Doamne!Am auzit şi ce-am vrut, dar şi ce nu…Dar ce mai conteazăăăă?Important e că acum chiar cred în Craciun!Cu adevărat!Şi cred că există acea magie a Crăciunului!Şi că te iubesc!Şi nu vreau să te uit, nici n-o să pot să te uit…

Sunt plină de energie, de bucurie, de iubire, chiar dacă încă nu te am lângă mine.Radiez!!!Ca la început.” – pasaj dintr`un post pe un blog al unor fete de 16 ani, cam asa.

Crestem. Cu cat crestem, cu atat ne afundam in pesimism. Totul devine superlativ, atat partea pozitiva, cat si aia negativa. Si cum omul nu stie sa umble cu fericirea, o pierde printre degete, sau i se fura. Asa ca partea urata, negativa, devine mai mare ca aia frumoasa. Pentru ca aia frumoasa este cea de mai sus. Nu ti`e dor sa scrii asa de copilareste? Nu ti se pare ca sunt niste prostii spuse fara sa fie simtite cu adevarat? De fapt, esti invidios. Esti invidios ca ai dat piept cu viata reala, cu complicatiile ei, cu bolile ei si cu uratul. Cand esti copil, simti ce simti, fara influente exterioare. Vezi toate iluziile ca si cum ar fi adevarate. Nu ai dusmani, nu ai probleme, nu ai ganduri serioase. Ai un vis, o indragosteala, ai prieteni, ai zambete si cantece, gaze fete flori baieti. Cat de mult invidiezi asta…cat de mult invidiezi stralucirea de copil din tine !Si iti renegi copilul din tine pentru ca stii ca nu ar face fata lumii, nu ar face fata celui ce esti acum, in relatie cu ceilalti. Il renegi pentru ca nu ai suporta sa stii ca ai fost atat de fericit, atat de inconstient de fericit!

Bine, poate nu il renegi, poate il sustii. Dar ceilalti? Ceilalti arunca cu pietre in tine, pentru ca s-au pierdut de mult. Intr-adevar, binecuvantarea cea mai mare ramane muzica. Muzica nu este doar un calmant de moment…muzica poate sa iti spuna ce, unde si cum visai, ce, unde si cum erai, cu cine…iti creeaza o amintire. De exemplu, eu.Andain – Beautiful Things – copila, prima data, indragosteala, 16 ani. Everything but the girl missing – vara, dragoste, maturitate, 18 ani. Sunlounger, albumul – tinerete, facultate, libertate, perspectiva, trist, 20 de ani. Minore prezente. Muzica iti creeaza o harta a trecutului, a prezentului, si probabil a viitorului, daca este impartita cu oameni.

Asculta Sunlounger. Recomand cu mare caldura. Cu toata caldura mea.

Ce pot sa spun…nu vreau sa spun lucruri degeaba, truisme sau banalitati. Dar…

personal, despre iubire.

În momentul acesta, mă simt în visare, în fericire absurdă.

Încercînd să îmi conştientizez gîndurile şi sentimentele, ajung la nişte idei complexe, pe care le voi dezvolta în continuare. Subiectul este percepţia asupra iubirii. Am trăit puţin şi voi mai trăi destul ca să încerc să înţeleg iubirea. Fiind promotorul vieţii, ii acord o mare importanţă. Iubirea încape în orice lucru făcut de individ. Orice dorinţă sau fapt implică iubirea, într-un sens pozitiv sau negativ. Din basme, din concepţii, din mituri, din curente, din literatură, din educaţie, învăţăm că