Mi`a venit deodata sa “monologhez” despre muzica, despre gusturile noastre si ale voastre, despre imitatie si fond, originalitate si forma. Nu, nu fac analogie cu critica literaturii.
Muzica buna apare, in general in aproape toate formele, de la hip-hop, pana la trance si jazz. Hai sa lasam deoparte muzica aceea intr`adevar buna – jazz, clasica, ambiental. Sa o luam pe aceea in care noi, tinerii ne jucam “hora”: manele, rap/hip-hop/r`n`b, house, trance, techno, electro, minimal.
Ce se poarta? Pai, de cativa ani, manelele si`au facut de cap. Da` la greu, frate. De mica am fost obisnuita cu rap/hip-hop si r`n`b gen Ashanti, Ludacris si altii. Toti ascultau, toti erau smecheri, toti erau duri si baieti rai. Era si trendul. Dupa, am mai crescut, iar manelele s`au infipt bine in urechile celor slabi de caracter. Unde plecai urechea, auzeai manele. Unde te intalneai cu prietenii, manele. In masini, manele. La tv, deja program de manele. Alta moda. Acum, s`a bagat pe sub timpanele noastre, minimalul. Aceiasi oameni, muzica diferita.
Caracteristic multor tineri din orasul meu si imprejurimi cel putin (ce cunosc eu, aria larga de oameni), gusturile se schimba in materie de ce se poarta in capitala sau in “crema societatii” care sincer, e stricata.
Bine, sunt gusturi si gusturi. Cunosc baieti si fete care, din manele, au trecut direct in minimal, demonstrandu`si fitzele de “mnmlist” prin statusuri concrete, imbracamintea exagerata si brusca sau frecventari de cluburi de gen, in care insa se dau de gol prin miscari, caci ce inveti atatia ani, aia faci. Se chinuie sa`si stapaneasca limbajul de manelar, dar nu reusesc. Se chinuie sa isi faca top in hi5 cu persoane total necunoscute si opuse, dar minimaliste. Se lauda cu melodii de gen pe care le trimit celor din lista. Se lauda si el un pic, doar e cool sa asculti minimal desi nu ai habar prea multe despre si cum decurge acest gen de muzica. Mie personal, imi place si nu`mi place. In fiecare stil e o anumita arta. Nu sunt asa stricta si limitata in gandire incat sa zic ca trance`ul – obiectiv vorbind – e muzica cea mai tare si mai adevarata (desi pentru mine, este!!!), cand se gaseste si ceva frumos in minimal. Dar nici nu ma ascund sub un ritm aiurea doar pentru a imita pe altii. Si nu e genul meu, probabil.
Exista, de partea cealalta, persoane pe care le cunosc bine si sunt inteligente. Sunt inteligente si sunt oameni adevarati, tineri dar originali. Asculta trance. (Nu fac discriminari, ci ma refer la aria mea stricta de cunostinte si prieteni) Sa zicem ca ma numar printre cei care sunt tranceri. Trance`ul e, pentru mine, muzica cea mai pura si mai inaltatoare, care starneste cu fiecare melodie fiori de energie si un zambet. Ma relaxeaza. In schimb, cunosc in unii dintre acesti tineri, tot imitatiile. “Prietenul meu e asa, hai sa fiu si eu asa”. Sau tinerii aceia foarte incapatanati, oarecum limitati, dar nu prosti, care nu accepta nicun fel de alt stil in afara de trance. Din cauza maselor de tineri care doar se prefac ca asculta minimal sau electro sau techno si in casa asculta manele sau cine stie, din cauza celor care se ascund dupa aparente, trancerii incep o propaganda anti minimal, anti tot.
Mi s`a intamplat sa mi se reproseze ca eu nu ascult ceea ce chiar ascult, pentru ca tolerez alte genuri. Le tolerez, nu le declar pasiuni, ca si cum ar trebui sa fie razboi intre minimal si trance, intre electro si hip hop. In primul rand, probabil e mai bine sa tolerez decat sa ma cred mare si desteapta, cu fitze de prost gust si false precepte. Sunt asa cum sunt si ascult ceea ce ascult, indiferent ce zice X sau Y.
Mai sunt adolescentii care incep sa se creada emo sau rockeri sau orice, si sa puna poze pe hi5 tipic pentru siteuri care ironizeaza oamenii superficiali si care se prefac de dragul modei. Se poarta sa fii dur, devii dur in aparenta. Se poarta sa dansezi ca o maimuta pe minimal, dansezi ca o maimuta (asta din ce se vedea in unele cluburi din Bucuresti si nu numai). Omul se cunoaste din profil, din modul in care isi tradeaza gesturile si temerile. De aceea vorbesc, nu atac.
Parti bune stiu destule. Am cativa prieteni destepti si care asculta minimal fara sa se dea mari, care chiar simt muzica aceea. Sunt si trancerii care scot frumosul din ei si il transforma in melodii, care isi incanta inimile cu trance`ul. Sunt rockerii care se descarca si se regasesc in muzica lor, sunt cei care asculta rap si se determina sa lupte in acest fel impotriva unei societati aiurea rau, sunt si cei care asculta numai manele, si sunt de fapt ei insisi niste manele vii, care nu au cum sa se acopere.
Nu au ce cauta judecatile de valoare printre valorile muzicii. Suntem fiecare cate un sunet, mai ascutit, mai grav, mai soft sau mai strident. Impreuna formam o melodie. Probabil non`valorile sunt corzile rupte sau cei care nu au sunet. Intr`un fond alb si negru, noi facem culorile. Tu ce culoare esti? Ce sunet esti?
Like this:
Be the first to like this post.
, mai ales că Oana era un soi de role model pentru mine. E !
