Replica unui rol obscur.

Doar am neglijat ascunsul din fiinta mea,
Te`am iubit si am iesit din rol.

M`ai sufocat violent in corset de vise triste
Si gura mi`ai cusut`o in tacere.
Genele picura murdarul norilor persecutati
De palme si zboruri nule.
Nu mai am ochi, sunt legati cu panglici de trecut,
Iar umerii – uscati de mangaiere.
Imi ard gandurile si pielea se`nfierbanta grav
Cand iti iubesc asternutul gol.

Pletele curg in cascade inselate, lasand urme
Ale pasilor de stele cazatoare.
Spatele mi`e zgariat de alintul respiratiei tale,
Iar sangele reflecta portrete din trecut
Buzele au colturile amagite de noiembrie,
Viseaza la culorile din obscura mare.
Nici nu mai miros fericirea frunzelor de toamna,
Portretul perfect a iesit din decor.

Stand intinsa cu privirea din cer spre pamant,
Obosesc fluturii sa bata din aripi
Si isi coboara antenele pe pleoapele`mi pierdute
Sa aseze praf mut in ochi verde.
Cazuta pe gandurile vechi, ambigua fiind,
Pierd realitatea pe rasul infantil.
Pielea nu`mi mai simte frigul singuratic,
Sub masca unei lumi absurde.

Cand intunericul eclata propria impacare,
Te`am iubit si mi`am intrat in rol.

Umbre la mal.

“Cause you’re perfect
The way that you are
Perfect… like the moon in the stars
And the sun in the sky, getting higher
Even knows when it’s time to surrender”

(Markus Schulz feat. Dauby – Perfect)

Cautand malul de nisip cu palmele uscate,
dai de pamantul umed pe care am pasit,
valurile iti mangaie talpile, iar briza te saruta pe spate.

Mirosul de mare, gustul scoicilor gasite printre stele,
Culoarea zambetului si albastrul orizontului.
Nimic nu`mi apartine. Doar soaptele uitate printre ele.

Ii aud cum se iubesc, cum se alinta, cum se gasesc,
Goi si imbracati de soare, de rasarit si apus,
Privind fix spre infinit, eclipsa si ploi in altar ceresc.

Asa cum sunt, sunt umbre ascunse de valuri, in adanc
Se ridica si se scalda apoi, uzi de`o fericire obscura,
Ascunsi de noi, de ei, de tot, sunt si nu sunt pe pamant.

Si tu ridici privirea verde. Cauti talpi in nisip,
Spume murdare iti spala fata, palme si dorinte,
Ti se preda lumina pe buze, te imbie,
Te fura si iti ia visul, fericirea si dramele.
E doar o falsa comedie.

Printre gratii de stele.

Evadare din pământ, din văi de lacrimi,

din trista ironie a unei vieţi pustii.

Din sufletul unui sfânt, evadare în patimi.

Sunt suflet prins în libere închisori,

limitată în emoţii, limitată de cuvinte,

singură. Îmi citesc mereu propriile scrisori.

Tot mă zbat, închid pleoapele obosite,

Să amorţesc culori şi râsetul isteric,

Nu reuşesc decât să am gândurile lipite.

Vorbesc cu mine, mă cert cu mine,

îmi zgârii ochii şi`mi adorm tot simţul,

Să nu mai zbor aiurea către tine.

Mă dor timpanele când îmi aud strigătele.

Strig în disperare spre viaţa mea, spre lume,

Vreau să sar şi vreau să dorm, apoi să zburd,

vreau să zâmbesc din plin şi lacrimi să curg.