Reciclare.

Mi`am dat seama, in timpul unei bai relaxante, ca am fost un om care s`a reciclat. Acum, sunt aceeasi copila cu ochii plini si dragoste de tot, dar cu aceleasi defecte de dinainte. Cu experientele din viitor. Constienta, in noul ambalaj. Sunt ca o carte cu coperti tari si hartie reciclata.

note

plang de iubire. dau pe dinafara dragoste, din toate colturile neslefuite ale fiintei in care exist. spiritul mi`e diafan, pentru ca poti sa iti vezi reflexia in gelatina de vise din care sunt modelata. nu ma poti patrunde, in schimb. nu ma poti schimba. doar ma atingi cu varful degetelor tale lungi si reci si tremur. tremur in unde, in valuri, intr`o soapta spulberata de fluide sarate, sterse de pe pleoape.

sunt cuvinte. sunt emotii. sunt pamant si praf si vapori si picaturi.

de ce sunt cuvinte? pentru ca inima imi are gura cusuta de limitele tale, iar sufletul imi zboara in cerc, deasupra ta. literele imi construiesc numele. ochii iti scriu in suflet declaratii, obrajii lasa loc de puncte de suspensie. frazele curg intruna din gatul meu inundat de sperantele visatorilor.

de ce sunt emotii? durerea ma imbraca in camasa imaginatiei, suflecandu`mi manecile pictate de ploi. egoismul ma hraneste cu painea fricii, iar singuratatea imi pregateste patul, o carcasa de vise inecate in propriul sens. dragostea imi canta la ureche sa adorm, apoi ma strange de gat. ma iubeste atat de mult, incat ma vrea moarta in lumea ta. vrea sa ma intorc in mine. dimineata, dezamagirea ma trezeste cu un clopotel de ganduri superficiale. bate de afara, de pe fereastra. imi sorb cafeaua amara de la atatea cicatrici pe piele, urmele trecutului in care m`am impotrivit mintindu`ma cu fericire. imi iubesc copiii, imi iubesc ploile dense, vulnerabilitatea care ma macina, boabele de rasete pline de viata, picurii de lacrimi deznadajduite. imi imbratisez chemarea, visul, dorintele de a intra in lumina cu tot cu intunericul cu care m`am manjit. imi mangai oamenii pe care ii iubesc, ii iubesc pentru ca imi mangaie suflet, minte sau trup. imi iubesc durerea, cel mai mult, tristul si tragedia, pentru ca discut mult cu ele. ele ma invelesc cand mi`e frig, cand mi`e somn, cand obosesc. sunt ale mele, pruncii gandurilor mele, al simtirii. imi iubesc umbra desarta. imi iubesc creatia si imi iubesc dragostea.

Fly to colors!

-

Ah, inca nu`mi gasesc locul nicaieri! Si de aceea, nici nu pot sa mai scriu ceva coerent. Orice ma da peste cap. Am patit sa ma chinui pentru ceva si altii sa`si insuseasca, asta e prima lectie pe care am invatat`o, daca nu am incredere in mine incat sa imi asum si responsabilitatea lucrurilor pe care le scriu/cred. Aici e loc de mai bine.

Fly to colors!

As putea zice…dap. Ma ghidez dupa culori de acum. In zbor, desi nici in vise nu zbor, doar stau ghemuita si strig, tip. Cat mai aproape de pamant, far aripi, dar asta deja tine de interpretari aiurea.

O sa incerc sa nu ma chinui foarte mult pentru ceva usor. O sa scriu iar, doar despre ce vreau eu, fara ordine…direct HAOS. Ca asa vreau si asa sunt.

Punct.

Revin (sper) cu ceva mai inteligent de zis. Si aici, si pe despretrance.com