Gand ambiguu [Searching for soulmates]

     Bine, sa incep. Normal, subiectul care mi`a pus stapanire pe idei este cam ambiguu: problemele in cautarea unui soulmate(=suflet pereche). Pare banal, stiu, dar stai si privesti la propria ta viata si vezi cum ceea ce vorbesc se regaseste in momentele din viata ta. Azi stateam si vorbeam cu cineva…around the world. Cum totul o ia razna. E si vremea ciudata si in concordanta cu multe dintre gandurile noastre, stam si ne gandim ce nu merge bine, de ce nu suntem multumiti, si nemultumirea si regretul ni le ascundem sub masti de siguranta si normalitate, fara remuscari. Ambiguu intr`adevar. Vorbeam despre viata din jurul nostru, in prezent, cazuri complicate…dar care, generalizare, ne dau situatia multora dintre noi.

      E trist sa privesti cum un baiat care se schimba complet in bine prin faptul ca iubeste pentru prima oara, se lasa purtat de dorinta de a face dragoste cu prietena lui care inca vrea sa mai copilareasca. Relatia e lunga, dar ceva nu merge bine: lipsa de sex. Si aici intra mai multe posibilitati: el asteapta cu greu inca o perioada lunga de timp, abtinandu`se sa insele (sau sa nu insele), sau se desparte cu regret. Dar chiar daca se despart, se impaca; apar apoi certuri din ce in ce mai grele, care tulbura toata frumusetea sentimentului de iubire. Iar despartiri, impacari…si dureros e ca te chinui sa rezlovi ceva…doare ca te desparti, ramanand in urma doar un mesaj de dragoste, de adio poate: „te voi iubi mereu”…care chinuie si mai mult. Si chiar daca impacarea vine iar, ca o mangaiere, maine ce va fi? Fata – presata de atatea: de dragostea pentru celalalt, de principiu, de teama, de regret, de ganduri…El – nevoit sa indure asteptarea, frica sa nu devina ce a fost candva, sa nu se schimbe in rau. Si totul se repeta.

      Privind in alta directie, alti copii. Caci inconstienta ne face mereu copii. Doi copii, el mai mare decat ea, ca de obicei. Dupa priviri si zambete, discutii purtate in miez de noapte atat de lungi si totusi nu indeajuns sa ii multumeasca…ajung impreuna. Fericire relativa. Pacat sa iubesti asa mult si intens si toata teama proportionala cu sentimentul asta aparent banal, atrofiat – iubirea – sa se transforme in cuvinte urate, crude, in tipete, in razbunari fara sens, in certuri zi de zi si noapte de noapte, in comportament absurd din partea lui…ea sta si inghite, caci iubeste. E greu de inteles, dar e motivul cel mai adevarat, sa zic asa. Normal, iubirea e si speranta, caci mereu iti repeti: „de maine va fi altfel….va fi bine”, dar, de fapt, stim ca e si amagire. Pana nu pierzi ceva, sau pe cineva, nu ai cum sa te schimbi, sa valorifici. El nu se va schimba prea curand, mai ales daca ea, din dragoste, face orice, chiar sa se lase calcata in picioare. Plus ca fazele facute de unul din ei provoaca atata durere inconstienta pentru amandoi, pana se macina tot ce e frumos…

    „Pacat” e singurul cuvant care imi vine in minte cand ma uit in jur si nu numai. Nu pot sazic ca vorbesc aiurea, ca nu am simtit si eu asa ceva…vorbesc probabil si din perspectiva vietii mele, normal. Dar nimeni nu asculta sfaturi, cat timp iubeste, probabil asa suntem construiti: sa ne chinuim fara sens. Problemele care par niste banalitati, niste „flecareli” as putea spune, sunt de fapt, cele care ne fac nefericiti si rai: neincrederea, sexul, neintelegerea, lipsa de comunicare, frica mai ales. Mai intalesc persoane dragi care cauta asa intens in jur frumosul, fara sa arate asta, incat il dau la o parte fara sa vrea…si se afunda in partea opusa. M`am convins ca nu e bine sa`ti indrepti visele si dorintele cele mai pure si frumoase spre cei care nu`s in stare sa simta, realistic vorbind. Sau spre cei care stii ca mai mult de suprafata nu trec, spre suflet. E bine ca atunci cand nu te astepti, apare un suflet ca un copacel care creste langa tine, se impleteste in jurul tau, daca il lasi…cu frunze mari si proaspete si verzi…asta e frumos. Numai sa fii constient…si inconstient. Dar asta mai rar…sa dansezi in iarba prin ploi varatice, cu fluturi in par si umbre de copaci…visand impreuna. Totul sta in cuvantul acesta. Totul e sa dai totul pentru celalalt, fara frica. Totul sta in evadarea din rautate si egoism. 

     Tot ce am scris pana acum e ceea ce vad in jur, realitatea in care ne invartim haotic cautand sufletul pereche. Cel mai greu e sa stii sa il pastrezi, cand il ai in maini. Pacat. Si ne intrebam: „fericirea pare sa fie acum singuratate…si singuratatea imi omoara lumea…cum ai putut…?? …de fapt te gandesti numai la tine…”

Anunțuri

Un gând despre “Gand ambiguu [Searching for soulmates]

  1. Oh my God!E absolut superb….nu….e adevarul pur si simplu exprimat in cuvinte!!Nu pot sa cred!!E foarte adevarat!!Imi place la nebunie…just bestial!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s