Aimez –vous les masques („despre nebuni inofensivi si oameni pociti’’)

Aimez-vous les masques („despre nebuni inofensivi si oameni pociti”)

Care-i problema?

Traim cu siguranta, intr-un spatiu suprarealistic, sau ne-am pierdut cu totii mintile, sau suntem cuprinsi de un delir schizofrenic. Cineva, aterizat brusc in fata scenei, va avea cu certitudine senzatia ca totul se destrama, ca asista la un spectacol vulgar in care toti poarta masti si iti zambesc sclifosit. Savurand acest „cocktail” oricine poate surprinde spagatul enorm al unei scene parasite de actori adevarati. Prin urmare nu asta-i problema noastra. Bineinteles ca nu asta e problema. Dar care e problema? Eee…cum care e problema noastra? Dar avem noi o problema? Si daca avem, cum poate fi ea definita mai precis, mai delicat si, evident, mai comod?

Lumea fara masti? Ar fi ceva anormal…

Exista persoane pe care le indragesti instant, datorita unei empatii intre tine si cel pe care ai ocazia sa-l privesti. La fel de bine, sunt oameni care ti-s antipatici instinctiv. Fie pentru ca iti zgandaresc exact latura pe care incerci s-o ascunzi cat mai adanc, fie pentru ca au ce tie iti lipseste personal : tupeu smecher si ochi verzi. Insa nu acestia conteaza.

Personajele care conteaza sunt cele care „joaca” enervant o comedie toxica. Se imbraca bine, arata agreabil, automobilele ii sufoca, uneori ii omoara. Stau apatic prin restaurante, cafenele si baruri. Ceea ce e foarte bine! Ii intalnesti obsesiv si n-ai cum sa nu-i distingi printre ceilalti actori: „isi bataie ochii, dau din picioare ca apucatii, injura, vorbesc agramat si schimonosit”. Mastile ii reprezinta asa cum se cuvine. Degradant.

Sunt foarte putini oameni care spun cu voce tare „mi-e sila de astia”. E si mai comod intr-un fel. Chestia asta ii lasa reci, nu-i intereseaza. Sunt insi care inainte sau in loc sa-si puna „intrebari” de genul, au tendinta naturala sa tolereze mut un mod de a fi dizgratios si fals pana la greata. De ce ma deranjeaza lucrurile acestea? Nu pentru ca ele sunt lipsite de sens, nu pentru ca imi place felul in care cersesc atentie si simpatie unii fanfroni isteti si nascuti sa fie clovni, nu pentru ca e cool sa critici inca o tragedioara.

In mod firesc, in ochii unui om senin, un mascarici cu masca sau fara, tot mascarici ramane. Dar e plictisitor sa le tot intalnesti privirea.

Cateva specii de masti…

Ce mai putem spune despre masti? Daca ea iti zambeste pervers, este profund nefericita, caci e incapabila sa fie autentica: pentru ea nimic nu e atat de grav sau de serios pe cat ne temem noi. Exista totusi sansa de a fi smulsa – singurul lucru care ar putea-o salva din bascalia in care se zbate subteran.

Unele masti sunt prea singure, altele n-au parte de un minut de singuratate. Unele sunt suparate ca nu au ce vor, altele au ce vor, si, bineinteles, mai exista si categoria tot mai larga a mastilor care nu stiu ce vor, nici ce au, dar oricum sufera cu melancolie. Masca, in fond, nu ascunde nimic, ea e chiar golul care tine loc de mutra. „Mizerabilul saculet cu secrete” mereu carpit (asa cum spunea cineva despre suflet) a disparut. Ceva nerecunoscut si neasteptat a aparut in spatele mastilor si a invins prin tacere.

Luati de valul acestui cameleonism virtuos si impotent am putea crede ca stam bine, insa nu prea simt de ce..Oamenii valizi din ziua de azi isi poarta plictisit si indolent masca, grimasa care-i face sa nu se mai simta sceptici, dezamagiti, obositori si obositi, traind fara niciun scop, cat mai superficial posibil, doar pentru ca sunt nevoiti s-o faca. Si peste tot, peste tot, aceiasi oameni, aceleasi masti ca si cum un tip uman ales prin vot demografic ar fi fost multiplicat la nesfarsit. Astfel, in mare inchisoare universala, fiecare isi face o inchisoare mai mica, un colt intunecat unde poate sa traiasca, sa-si joaca o buna bucata de timp rolul in fata nimanui.

Un sfarsit pe intelesul tuturor…

Desigur ca „masca” nu e doar o expresie grava plina de convulsii si umbre. Ea ramane in continuare un subiect superb si inaccesibil. E foarte usor sa devii palid sau isteric cand scrii despre asta, dar trebuie sa te resemnezi: un om fara un astfel de accesoriu nu exista (momentan) si nu poate exista.

N-ar fi imposibil ca discursul acesta enervant sa fie citit de o „masca” (sensul pe care vreau sa-l ating se refera si la idoli sintetici, papusi de plastic, mascarici si alte creaturi confuze, copii ai unui Ubu postmodern). In acest caz, mastii i s-ar oferi o minima sansa de salvare. Nu vreau sa provoc alte dileme. Mascatii nu prea citesc. Iar atunci cand vad in fata o „oglinda” li se pare „cool”.

Concluziile se vor lua calm si fara ifos.

Semnat: Cinicul. (Ca si de acum inainte)


Anunțuri

Un gând despre “Aimez –vous les masques („despre nebuni inofensivi si oameni pociti’’)

  1. JUR, n-am inteles mare lucru! Masti purtam cu totii, sufletul nostru este imbracat in masca de piele, asa ca…
    P.S. Astept sa scrii ceva mai consistent, lasa probleme lumii deoparte si scrie-ne despre lumea ta interioara. Eu unul sunt tare curios sa o descopar…Sunt suparat pe tine, nu mi-ai mai scris nimic…si plaaaaaaaaaaaaaaaang..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s