Neeeah!

Auzisem de la cineva ca noi luptam pentru viata modesta pe care o avem si apoi murim, nu lasam nimic in urma pentru ca nici nu avem ce. Eu vad altfel lucrurile. Viata este o lupta in urma careia dai coltu` oricum. Nu ne ramane decat sa ne gandim care e rostul caderii in lupta, ce ramane in „istoria luptei”, motivele si consecintele.

Bun. Pai, din punctul meu de vedere, cavalerul care stie ca va muri va trebui sa o faca onorabil. Tradus, inseamna ca omul nu tre` sa fie fricos sau inselator. Sa se ridice din orice mlastina de rele si sa tina capul sus, zambind. Altceva. Un cavaler onorabil trebuie sa lupte inteligent. Viata nu e asa de usoara cum o vrem si nici nu primim ce ne dorim. E logic sa invatam arta supravietuirii in jungla in care ne invartim. Probabil cel mai mult avem nevoie sa fim destepti. Da, stiu, cam greu :))). Asta se aplica in multe domenii. Inteligenta se poate rasfrange major numai intr`o directie, de exemplu, spre protectia mediului, domeniu in care se pun problemele apararii habitatului nostru si al animalelor. Societatea de astazi in care puterea este banul – alt cliseu – va starni si mai mult praf in loc de aerul curat de padure. Unde sunt padurile, apropo? Cine stie, conteaza? Avem vile, locuri de vacanta, uzine si etc. Mai conteaza ca nu avem nici parcuri sau locuri de joaca? Neeeeeah :-j.

Alta directie, spre schimbarea valorilor sau impotriva alterarii lor. Valorile se invata cel mai bine in familie, insa cei din jur sunt un exemplu permanent nociv. Ravnind la un locsor in presa, am primit drept raspuns pe un ton rastit si incarcat emotional ca mass-media au devenit noroiul unde se scalda mizeriile si falsurile, corupte de politica si interesele parvenitilor. Cui ii pasa de omul care vrea sa stie ce proiecte se mai realizeaza in timp sau actiunile constructive din care trebuie sa invatam, ce trebuie si nu trebuie sa facem, ce trebuie sa aflam si ce trebuie sa nu luam exemplu? Asa da, asa nu? Neeeeeah, avem in schimb stirile de la ora 5.

Cultura – nici nu mai zic ce bogat este „zacamantul” asta, pe care preferam ori sa`l vindem, ori sa`l calcam in picioare, ca ne este lene sa ne aplecam sa „facem avere” pe seama lui. Stiintele, educatia sunt risipite. Ce? Sa nu ne platim drepturile la educatie, munca si viata? Neeeeeah :-j. Noua constitutie o simtim cu totii pe cheltuiala si nervii nostri.

Cavalerul nu stie ce sa mai faca, ce arme sa foloseasca. Deseori e confuz, deseori nu stie ca in minte sta totul si in armele de langa el. Nu trebuie sa se lase injunghiat pe la spate de viata. Trebuie sa rada si sa aiba miscari flexibile, sa aiba stari alternante ca sa nauceasca hazardul. Sa ii aplice o miscare noua si victorioasa. Si sa predea lectia vietii altora.

Ah, chiar cred ca omul nu traieste degeaba. Nu ar trebui sa traiasca degeaba, fara sa faca ceva. Sa nu treaca asa neobservat. Atunci este o lupta aiurea: cand e gratuita. Ori scopul este de a fi cineva si a spune: „Sunt, deci exist cu adevarat! ce urme de pasi am lasat in spatele meu? sterse sau adanci?”

Dar deja sunt o lenesa si eu. Ce sa mai zic…astept sa ma fac mare 🙂 sa „cavaleresc si eu”. Poate voi fi mai diplomata si nu va fi o lupta, ci o melodie covarsitoare. Neeeeeah!

Meanwhile, David Guetta – Delirious.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s