„Remember me through screams!” Un strigăt cu sunetul tăiat.


Aici este un articol despre o fata din cartierul Pantelimon, care s-a sinucis la 14 ani, adepta a curentului emo. Motivele ridica probleme existentiale. Cand am citit din linkul de la Tudor aka Fram, am zis ca e un alt caz banal de teribilism. Nu ca nu ar fi tot teribilism, dar contine o doza puternica de realism trecut printr`un limbaj propriu. Ea si`a lasat o scrisoare de adio, texte cu referire la mai multe probleme care pare`se ca au determinat`o la sinucidere.

„Ştiu că am greşit, ştiu că nu trebuia să fac asta… dar mă gândeam că ne împăcăm să facem dragoste (sună aiurea din partea mea, pentru că am 14 ani) şi ne împăcăm, totul era super, dar tot ajungeam să ne certăm. Probabil dacă am fi fost doar noi doi pe Pământ, am fi fost atât de fericiti!
Iartă-mă că am făcut asta, dar aşa vedeam eu scăparea.
Vocea ta de acum o ora jumate suna atât de tristă şi totuşi atât de dulce. Mi-e dor de tine, iartă-mă!
Ascultă nenorocita aia de melodie de la Placebo – “Special needs”, de o mie de ori, după ce vei citi asta, caută traducerea, mă vei înţelege, sper!
Multumesc pentru toate clipele frumoase petrecute cu tine. Îmi pare rău că nu am putut…”

„Deci… vă întrebaţi: de ce? … „era o fată atât de bună”… dar totuşi… adolescenta asta e chiar aiurea. Unii vor râde şi vor spune: ” Hai bă, este nebună nepoata lui Craciun?… oricum, era dusă!” Oare v-aţi întrebat de ce cărţile costă atât de mult? Ştiţi de ce? Deoarece conţin secrete ascunse despre lume, iar voi sunteţi prea preocupaţi cu banii şi chestiile astea zilnice. Imaginile astea despre care noi credem că sunt adevărate, dar nu ştim cum le vede cel de lângă noi, chiar dacă spune că mărul este roşu, el poate îl vede galben… Poate că Thomas Hegel are dreptate, sufar de solipsism, cred că eu sunt singura fiinţă vie, deşi mă gândesc oare ce va fi pe lumea cealaltă, dacă există… Mă gândesc, totuşi, că sunt atâţia adolescenţi care s-au sinucis din diferite motive şi nimeni nu ştie dacă e bine sau nu pe acea „lume cealaltă”..

Şi să ştiţi că eu cu asta am încheiat. Faptul pentru care m-am sinucis? Scârba de viitorul meu pe care nu îl ştiam… de durerile astea pentru că nu aş fi putut să fac ce vreau eu… mă refer la „ce vreau” ABSOLUT TOT.

Ok! Dacă nu puteţi sa faceţi tot ce v-am spus, vă rog mult : cea mai mare dorinţă este să daţi asta pe TV! Un tv vizionat şi chiar pe net. Nu îmi pasă ce vor spune alţii… că nu sunt sănătoasă… noi, unii… dintre noi, nu putem vedea viaţa în roz ca alţii! Asta e! Viata merge înainte, cu sau fără…

Adio! Vă iubesc…”

Restul textului se gaseste aici.

Acum, dupa ce am trecut prin articole si pareri si cazuri si personalitati si mentalitati si discutii referitoare la curentul emo si consecintele lui, sunt multe de zis. Pe scurt, fata asa, ai carei ochi mi se pare ca emanau o sclipire inteligenta, dar necoapta, a facut ceva teribil, dement. Bine, trebuie sa recunosc ca ideile sale asupra vietii si perceptiei oamenilor asupra acesteia sunt, intr`o maniera aparte, credibile si o aprob in toate (exceptand problema Dumnezeu).

……pana intr`un punct. Pana cand apare crima. Sa zicem ca lasam deoparte argumentul ca e unul din pacatele capitale, o ridicare impotriva divinitatii (Dumnezeu ne`a creat, viata este darul sau catre noi, iar noi trebuie sa o primim cum vine si cum pleaca, fara sa hotaram noi cand vrem sau nu sa murim, caci ne ridicam impotriva creatiei si a lui Dumnezeu). Dar sa o luam, cum zice copila, ca o scapare, cu scuza: suferintele care incep de la 14 ani si in acelasi timp, dispretul fata de lumea de azi. Cand sustii ca viata este o lupta, o incercare grea, ca e numai suferinta…cand visezi la lucruri frumoase, pe melodii de Placebo, sa fii tu numai cu prietenii tai imaginari sau reali, iti doresti multe lucruri. Iti fuge prin cap si sinuciderea, o cale mult prea usoara pentru o persoana asa de concentrata in idei, cu o gandire mai umana si mai de apreciat decat a unui om in toata firea cu studii cu tot.

Normal, cred ca adeptii emo si nu numai (ma refer si la romantici, neintelesi, inadaptati social, cu idei si emotii, la pesimisti, la noi) aleg sa simta suferinta, sa simta astfel si, deci, altfel viata, sa aiba despre ce sa scrie, sa picteze, sa cante si sa creeze. Sa fie o valoare. Sa fie artisti. Ei nu aleg in niciun caz calea cea mai usoara. De ce? Pentru ca e in contradictie cu libertatea gandirii lor.

…. auzisem ca fata s`ar fi sinucis in „cinstea” cultului emo. Asa am ajuns? Toti tinerii care ar trebui sa valorifice cat mai mult ceea ce a mai ramas genuin, neatins din procesul distructiv al oamenilor rai si corupti(din toate punctele de vedere) si totodata, sa isi dezvolte plaje intregi de vise si sperante, de universuri pure si definitorii pentru personalitatea fiecaruia? Efectul de turma, mai ales la copii, afecteaza cel mai mult. Teribilismul este modul de protest prostesc, cum am mai zis, care nu sugereaza nimic in urma sa.

Socantul ne absoarbe din ce in ce mai mult. Raman oripilata cand aud despre copii care ucid copii ca asa au vazut la stiri, copii care traiesc traume cand nasc alti copii..Sunt constienta, pentru ca vad si in jur, tineri prematur maturizati, care cunosc si vor sa asimileze prea mult, cand nu fac fata. Asa apar si dramele. Un sentiment nu poti sa il sufoci cu un alt sentiment. E un ciclu la orice nivel.

Toti avem probleme. De ce sa scapam de ele? Trecem prin ele, ne stergem de noroi si ne ridicam. Din fiecare rasare o idee noua, asa …ca firele de iarba…primavara. Cum zicea si tanara, viata merge inainte, cu sau fara…a ei nu mai merge. E trist pentru ca nu mai poate sti asta, nu mai poate invata ca gandea gresit. Si are dreptate, viata nu e roz, pentru ca rozul e unul singur. Viata este dulce, amara, trista, patimasa, pasionala, rece, verde, alba, in degrade, niciodata goala. Noi o umplem. S`a sinucis pentru posibilul fost viitor. Avea sansa sa vada cum e, alb sau negru. L`a facut automat negru. Nu va sti cum ar fi fost daca ar fi fost..? – cea mai grea intrebare a unui om.

Ma gandesc si la mine. Recunosc, cand eram copil, sufeream. Putin peste limita, pentru ca, asa ca si acum, imi placea sa ma doara, dar nu fizic. Mi`am dezvoltat emotiile. Iubesc viata, desi urasc meschinul din ea. Am preferat sa nu fiu „curajoasa” incat sa ma ranesc fizic sau sa ma gandesc la sinucidere ca la ceva real. Nu. Am zis ca vreau sa fac ceva, daca tot mi s`a dat sa traiesc. As schimba lumea, dar am universul meu personal, pe care nu mi`l ucide nimeni. Asa ca, oare cum as putea sa ma ucid si sa`mi ucid prin urmare, universul, sa`mi spal culorile si sa ma sterg din universul altora? Ce as schimba? Nimic.

Asa cum sinuciderea fetei nu schimba lumi. Ar fi schimbat daca isi pastra viata sa se lupte sa schimbe culorile mohorate in care traieste, sa le schimbe si pe ale noastre. Sa fie ceva. Trist. Daca e asa de trist, ar trebui sa ma sinuucid pentru ca sufletul nu imi conteaza in ziua de azi? Nu. Raman sa „savurez” tot ce mi`e sa savurez.

TudoR : mai in fiecare zi ai cate un zid in fatza ta… care trebuie sa il spargi.. in loc sa te bucuri de fiecare cacat.. .de fiecare raza de soare, de fir de iarba..
TudoR : doar cei puternici reusesc sa treaca..
TudoR : si serios.. trebuie sa fii puternic, sa poti sa treci peste niste chestii care toti le considera fleacuri
•Dyutzza• : si pana la urma..e chiar contradictie..esti o persoana care nu suporta lumea..care nu e de acord cu ea…care ar vrea viata. asa ca te lupti ca sa devii imun. iti pui capat zileleor…ce rost mai are? e o cale prea usoara.
•Dyutzza• : exact
•Dyutzza• : ai dreptate
TudoR : pai clar asta..
TudoR : e efectul asta de oaie..
TudoR : stii .. care plm.. hai sa fiu ca x si y
•Dyutzza• : „protest prostesc”
TudoR : sa vad daca ma pot deriva
TudoR : dar daca sunt intr-o functie?
•Dyutzza•: integrezi
TudoR : f:R->R
TudoR : f(x)= xpatrat + 3
TudoR : „dezechilibrul, efectul cartitei care nu vede, se cred inferiori, dar sunt doar slabi, vor sa iasa in evidentza prea mult (apropo imi place cum se imbraca fetele emo) … asa .. am aberat”
TudoR (13.05.2008 22:26:24): clar
TudoR (13.05.2008 22:26:37): stai dracu in cusca ta.. citeste si consuma alcool si tutun.

(intr`o nota mai optimista) 🙂

Anunțuri

Un gând despre “„Remember me through screams!” Un strigăt cu sunetul tăiat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s