Scrisoare catre tine, de ramas bun.

up_in_smoke_by_fanaticus…pot sa zic ca, dupa cum te izbeste viata cand te astepti mai putin, asa te darama de mult. Prea mult, prea putin.

Cand ai impresia ca marea se limpezeste in apusuri de soare, valurile raman pe inserat la fel de puternice si de ascunse in durerea lor nocturna. Cand te simti mai puternic, te readuce ceva la ceea ce ai pierdut sau ai vrut sa pierzi. E ironia dramatica a comediei umane. Urasc partea asta care iti da o lectie continua: sa simti extrem cum e sa…simti.

Tii minte cum radeam si visam cu ochii deschisi la ce va fi, peste norii de ceata si sub roua diminetii? Ne ascultam gandurile tremurate, cuminti si transformate in razele soarelui de toamna, in fiecare vara. Acum, nu ne mai vedem, nu ne mai auzim macar. Suntem legati de aceleasi scene, aceleasi figuri si roluri, aceleasi cuvinte chiar. Nu ne mai iubim ca doi naivi mandri de noi. Suntem lipsiti de farmec.  Incepe fragmentul ultim din povestea asta, aceea care nu avea final. Urasc partea asta care bate nebuna in mine. Stiu ca ai zis sa nu ne dam drumul, dar e timpul sa eliberam farmecul.  Sa eliberam fiorii si sa spunem adio in mersul fluturilor despre care ai zis ca nu mai au stomac. In stomac pastrau zambetele. In aripi esente de libertate. Libertatea se inchegase in picaturile de ploaie din copaci. Tot timpul pe aceeasi creanga, fluturii asteptau un rasarit, dar in ultima vreme, numai apusuri. Apusuri in priviri, rutina isi instala tenebrele.

M`au durut..m`au lovit. Racoarea patrundea in fiecare celula a noastra, ne pierdeam timpul separati, lipiti spate in spate. Nu mai exista caldura care sa provoace frigul care devenea motiv de imbratisare. Nu mai exista decat palme si anticiparea sfarsitului.

Nu mai e timp de minciuni, de strigate, de lacrimi. E timp pentru fiecare, in modul propriu de a fi. Tu cu un regret, eu cu un regret, amandoi cu gandurile sumbre.Tin in mine partea aceea care doare, zambind continuu.A fost un timp in care zilele erau ani. Acum sunt..simple zile. Nopti pierdute gandind prea mult.

Acum urmeaza partea in care duc doar un bagaj de vise impachetate frenetic, dar sunt numai ale mele. Apusul din ochii tai inca ma doare, dar rezist. Am, in sfarsit, linistea pe care o cautam, durerea dupa care tanjeam, dorintele neindeplinite pe care le doream. Falsa independenta ma drogheaza puternic. Inima imi bate la un puls redus, dar ma regasesc pe mine, in linistea de care ziceam. Am scapat, fara remuscari, printre degete, siguranta coconului. Aripile sunt cam prafuite, insa rezist. Rezist cu stoicism. Somnul insa, nu mai este acelasi. E plin de fuga, de fete nevazute si de refuzurile de a infrunta trecutul. Incerc sa ma leg in noduri de prezent. Viitorul il refuz. Mi`a mai pus o data piedica si m`am julit grav in propriile emotii si simturi. M`am tradat pe mine si, totodata, m`am dezvaluit mie.

Respect timpul, iubesc trecutul, gadil amintirile cand imi mai picura o lacrima. Muzica ma limpezeste brusc, ma intelege si imi exprima temerile. In felul asta, le ascult numai eu si cei care iubesc. Ma mai ascund in superficialitati infantile, dar ele sunt doar o masca. Sunt constienta de asta. Avem nevoie de masti. A mea clipeste des ca sa spele praful din jur. Devin puternica si ma daram inconstient din cauza ta. Dar imi revin. Cum ziceam, ma redresez, ma definitivez. Ce rost are sa alerg nebuna, in goana, daca nu mai prind prea curand soarele de deasupra marii, daca el apune? Accept rasariturile in schimb, le admir. Tu nu ai legatura cu restul, cu oamenii, cu gandurile mele. Esti in mine, ascuns. Inchis cu lacat. Gata, Punctul a venit trist. Dar e hotarat asa tare sa incheie banal…:”E mai bine asa”.

Nu uita nici marea cu greselile de acolo, cu fetele triste din dupa-amiezi si cu serile de distractie in care uitai cu totul de ce era in celalalt colt. Probabil sarea si piperul unei relatii perfecte. Nu suport perfectiunea. Nu`mi trebuie mie asa ceva. Nu uita nici sufletele sfasiate primavaratic…nici remuscarile. Ca data viitoare sa nu mai repeti. Sunt unele lucruri care nu trec deloc, raman pe loc ca o vena cauterizata. A fost – totusi – o rana. Eu sigur nu am sa uit. Sunt amintiri – frunze pigmentate.

Nu sunt facuta sa iubesc un simplu lucru. Sunt incontinuu insetata sa cunosc. Sunt curioasa sa simt. Cuvintele alearga in jurul meu, gata sa le prind si sa le dau un sens. Asta caut. Caut multe, atat de multe incat pe tine te`am gasit. Te`am avut. Pe cat pare si ma convingeam ca vreau siguranta ca voi fi bine, pe atat mi`am dat seama ca lucrurile dor, lucrurile stau altfel. Iar masina ta, chiar daca are scaunul din dreapta gol, intotdeauna va fi impregnata de prezenta mea. Subtil, fara sa stii poate. Si acolo mi`ai pus tu singur amprenta. Nu e nimic neobisnuit, pur si simplu. Sunt eu, tu esti tu. Nu mai suntem noi. Probabil e greu…sa fiu eu in vreun „noi”. Nu`mi place sa ma ascund, nu am cu ce. De ce. Pentru ce. Pentru ce? Chiar…Nu mai caut scuze pentru ceea ce gandesc, pentru ce reactionez. Sunt aleile mele, abrupte sau line, stramte sau noroioase, le pasesc cu drag, singura sau nu. Indraznesc.

Nu are ce sa te doara. Iubeste`ma in continuare, dar nu imi mai arata asta. Nu arata nimanui. Nu e frumos, nu e durabil. Sentimentele prea puternice nu trebuie sa le stie nimeni. Doar sa fie simtite involuntar, inconstient, in momente aleatorii, de sufletele reale. Hai, sterge`ti lacrimile. Sunt ale mele! Nu le irosi pe mine. Imi faci rau.

Meriti. Merit. Si tigara se stinge brusc…fumul dispare lent…melodia se termina intr`un mod dramatic, impresionant.

I can’t take it any longer
Thought that we were stronger
All we do is linger
Slipping through our fingers
I don’t wanna try now
All that’s left’s goodbye to
Find a way that I can tell you
I hate this part right here
I just can’t take your tears

Everyday, 7 takes of the same old scene
Seems we’re bound by the laws of the same routine
Gotta talk to you now ‘fore we go to sleep
But will we sleep once I tell you what’s hurting me

Anunțuri

2 gânduri despre “Scrisoare catre tine, de ramas bun.

  1. foarte frumos ai scris…desi suna banal ma regasesc in unele situatii..nimeni nu stie prin ce treci decat tu, oricat ar incerca lumea sa inteleaga, nu va reusi in totalitate.felicitari pt blog!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s