Sentimentul de teama si cum mi se leaga universul de sfori.

__enigma_by_estellamestellaE o seara atat de stupida. E luni seara. Tipic. Examene peste examene, teme si entuziasm in proiectele ce se ating de mine.

Mi-am ingropat teama asta de atata timp…Nu voiam sa o mai simt inca o data. E sentimentul acela de tremur psihic, cand iti fug gandurile, nu ochii, pe niste pereti transpusi in viior. Cu cat trec peste, cu atat ma influenteaza si mai mult. Sau mai bine zis, cand va rabufni, ma va lovi pe nepregatite. Devin tot mai puternica, doresc mai mult, incerc sa fac sa fie cum trebuie, intr-un echilibru minim cel putin. Mi-e atat de teama de ce imi rezerva viitorul…Pentru ca am avut sfori pe care altii doar le visau. Sfori ale cunoasterii, ale experientei, ale unor iluzii sau „once in a life time”`uri. Oameni care si-au avut un rol definit de la inceput sau definit la sfarsit, in ochii mei si in viata mea. Dar la fiecare sfoara, a aparut un fel de teama. Teama de a nu sufoca, teama de a nu fi asa cum mi se zicea: „deja nu te vad bine”- in modalitati diferite. Probabil voi fi prea bine, si inconstient, am dirijat traiectorii unice. Influenta contra influenta. Teama de a nu fi inteleasa, teama de a fi tradata, teama de a confunda oamenii. Teama de a acorda incredere sau de a nu face pasul mare inainte. Si mai ales teama de a fi limitata, de a fi legata de sfoara aceea, in loc sa o urc.

Culmea, de fiecare data cand am urcat pe cate o sfoara, am primit ceva minunat in schimb – efortul, starea mea proprie. Dar unele sfori sunt mai subtiri decat par. Acelea mi-au strans aripile si le-am dat drumul cu tot cu ele. Am avut norocul de a ma lega de urmatoarea. Probabil asa imi e dat sa traiesc.

Dar deocamdata, am un sentiment urat in mine – frica.

Mi-e frica de tine: nu de ce poti zice, de ce poti face, ci de ceea ce esti.

Poate scriind, imi revin – ca de fiecare data, partial. E in sangele meu, vorba aia.

Cel mai rau e ca imi urasc teama. Cu cat o controlez mai mult, cu atat ma va controla ea in momentul  in care voi exploda.

Nu am idee ce vreau sa spun cu adevarat, poate simplul fapt  ca m-am izbit prea brusc de realitate si nu am pielea atat de groasa. Si inca am urme.

Am trait sa vad cum un vis poate deveni cosmar, cum oamenii se tem de maturizare, cum nu exista „cel mai bun prieten”, ci „cea mai buna sursa de divertisment”, cum poti vedea cum se da timpul inapoi cand un cineva evolueaza si, imediat, involueaza.

Si, totusi, mai cred in miracole. In norul acela care pluteste deasupra pamantului rece, universul Ideilor noastre si al Sentimentelor. Al spiritelor in armonie. Pretul pe care trebuie sa il platesti ca sa crezi in el este sa iubesti viata. Si e atat de greu pentru unii!…

Anunțuri

2 gânduri despre “Sentimentul de teama si cum mi se leaga universul de sfori.

  1. la multi ani..:-|.nu lua in seama ce zic unii (“deja nu te vad bine”).piaptana ti gandurile si lasa teama, toate au un sens.sa te uiti la KNOCKED UP…sorry

  2. foarte frumos.am citit textul de cateva ori , asa de mult mi-a placut.sunt de acord cu tine in ceea ce priveste frica si totusi singura modalitate de a invata sa faci un lucru este actiunea …(Coelho)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s