Cum moartea devine lectie…de viata

Astazi am primit un telefon de la mama. Unul din bunicii mei, tatal tatalui meu, a murit azi. Toate rudele erau constiente ca se va intampla in viitorul apropiat. E prima mea experienta de acest gen, in care o persoana apropiata mie moare. Dar nu pot sa ma exteriorizez. Pur si simplu, imi pare rau. Ai mei sunt in obisnuita rumoare din preajma unui eveniment de acest gen. Dar de ce sa scriu despre asta?

Pai, am vorbit la telefon cu fratele meu mai mare. Era mai suparat ca mine, mai afectat de fapt. Habar n-am sa reactionez in situatii d`astea, dar am vorbit cu el despre ce amprenta isi lasa o intamplare care este urata de toti, care provoaca frica si teama, spaima sau ignoranta. De fapt, moartea te trezeste putin la realitate. Cel putin in ochii mei, moartea este ceva extrem de natural, de asteptat. Nu trebuie sa`ti fie frica de moarte, dar nici sa o subestimezi.Cand auzi ca cineva moare, te trezesti din betie, iti opresti cuvintele  – majoritatea urate si superficiale – si taci pentru cateva secunde, ca sa realizezi ca lumea nu se invarte numai in jurul tau. Flashuri de memorie, de amintiri; regreti ca nu l-ai vizitat, ca te-ai certat cu el si nu ai lasat de la tine, ca l-ai mintit sau ca l-ai vorbit de rau; realizezi ca puteai sa ii aduci un zambet pe buze, dar e prea tarziu, ca vremea trece si nu multi au notiunea timpului ca sa repare anumite greseli. Cel mai mult regreti ca nu ai fost acolo, ca sa iti ceri iertare si sa va bucurati impreuna  de un moment de liniste rar intalnit. Moartea nu aduce intotdeauna tristete, ci te invata sa iubesti mai mult ceea ce inca ai langa tine, te invata sa mai cedezi, sa nu mai provoci panica sau certuri celor apropiati; iti aduci aminte ca mai bine iti suni parintii sa mai vorbesti cu ei despre viata, sa iti mai dezvolte putin perceptiile. Iti mai aduci aminte ca, din cand in cand, e bine sa le mai ceri iertare parintilor tai, pentru ca ii iubesti si te iubesc. Acum moare un bunic, pe rand, se mai duce un om, apoi unul dintre parinti…si realizezi ca poti sa indrepti unele lucruri pana nu e prea tarziu.

Mi-a lasat un gust amar moartea bunicului meu, e aiurea ca nu ma afecteaza 100% pentru ca nu prea am fost asa de apropiata de bunicii de pe tata. Dar asta nu inseamna ca, desi duc certuri grele si cu ai mei, nu ma gandesc acolo, la ei. Lumea e trista, dar mult mai atenta la oameni. Moartea aduce liniste. Aduce un moment de meditatie. Moartea nu aduce spaima, nu te face high, nu te imbata, nu te pacaleste. Te dezmorteste din toata rautatea pe care ai strans-o in tine si din aceea pe care ai luat-o de la altii si te aduce cu picioarele pe pamant. Si te face sa gandesti mult mai intelept, fara voce tare, fara anturaje, fara tigari si senzatii tari. Moartea te face mai om. Unul mai bun. Moartea iti da lectii de viata.

Dumnezeu sa-l ierte!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s