auto.bio.grafie.

sunt cea mai anapoda fata pe care`o cunosc. nu am o stare generala ordonata. sunt dezordonata rau. am gusturi excelente. dansez singura. ascult muzica pentru ca e profunda si trista. si sunt fericita cand ma doare ceva. mi`e frica de stomatolog, dar nu am avut niciodata probleme. imi vad moartea la cateva secunde. mi`o imaginez cu ce`ar fi daca ar fi. nu ma sinucid, clar. doar am o imaginatie dementa. sunt cea mai nehotarata fiinta de pe pamant si nu numai. am chef sa zbor, acum am chef sa beau vin si sa fumez pana sparg si sa ma trezesc sub mese, mahmura. bine, intr`un pat moale. sunt hipnotizata de vederea de la etajul 5 asupra bucurestilor. sunt nebuna dupa beaturi si bass si pian si vioara. ma atasez de oameni ca o agrafa de birou de foile pe care incep sa le rescriu in povesti. ideea de zana, frunza si basm ma fascineaza. sunt perversa in meandrele incalcite in sufletul meu bolnav de jocuri. ma reconturez in fiecare zi in alt haos organizat, iar mintea murdara imi trezeste instinctul si ochii in stari epileptice. nu trebuie sa fiu bagata in seama si nici tamponata cu alinturi cand sunt asa cum sunt. sunt asa nu pentru ca sufar, ci pentru ca asa exist. ma intelegi ?

Anunțuri

13 gânduri despre “auto.bio.grafie.

  1. Iată-te ajuns din nou la momentul când nu mai ştii ce e bine şi încotro s-o apuci.
    Trupul şi mintea îţi sunt obosite şi mai auzi doar sforăitul ideilor salvatoare.
    Te zbaţi ca într-o cuşcă, eşti prizonier în propria-ţi fiinţă şi nu găseşti cale de scăpare.
    Dacă Dumnezeu îţi e aproape, îţi aduci aminte că ai învăţat să scrii: cu cerneală, cu fărâmă de grafit, cu vârful cuţitului pe un obraz de lemn, cu degetul pe nisip sau pe zăpadă, cu… picioarele, chiar…
    Oricum, important e să ştii să scrii şi să descoperi că asta îţi face bine.
    … Sau îţi plac majusculele… Azi, valoarea lor e denaturată. Sunt folosite de multe ori pentru lucruri fără consistenţă.
    Şi cum în aceste clipe majusculele nu-ţi permit să gândeşti pozitiv, te cuprinde lehamitea.
    Gândurile-ţi vâjâie tot felul de stări prin trup şi prin minte şi, dacă ai un moment de respiro, te străfulgeră întrebarea (tot cu majusculă): „Încotro?”.
    Şi iarăşi te înşfacă vârtejul şi-ţi dai seama că Mountaine Rousse e minciună pe lângă ce simţi tu.
    Va trebui să te agăţi de rândurile tale stângace, până atunci când în priviri va miji efervescenţa acceptării şi cunoaşterii de sine şi a dorului de nou şi frumos.
    De acum încolo, te descurci tu. Poţi visa nestingherit.
    Te-ai mai căţărat un pas şi-ţi legeni picioarele deasupra celuilalt care încearcă disperat să te prindă cu mâini nesigure.
    Tu poţi fi fericit – el n-a învăţat să scrie. Şi dacă vreodată, i-a ieşit o inimă pe nisip, vinovate au fost… nişte degete.
    După ce te mai distrezi puţin pe seama lui, aminteşte-ţi că al tău curcubeu are numai cinci culori şi e tare sărac fără noua culoare din privirea ta.
    Joaca-i gata!
    Ţi-a mai rămas să-ţi treci degetele prin pletele curcubeului şi să-i mai naşti o cosiţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s