Love can damage your health!

realitatea musca daca incerci s`o mangai. iar mana care te alinta te plesneste grav cand vrei sa ii afli liniile.

Sperante?  Noh.

Si totusi, da. Ca nu ne invatam minte. Nu putem accepta ca putem sa fim mintiti usor de catre persoanele cele mai importante din viata noastra. Ni se intampla sa toleram, sa intoarcem privirea, sa acceptam si sa indesam in spatele nostru toata mizeria lor, pentru ca …ce sa`i faci? Ii iubim, tinem la ei, ii simtim dragi si lipsiti de rautate.

Ne punem sperantele, ca idiotii, in lucruri cladite confuz, in oameni diferiti de noi, ne punem sperante ascultand o muzica trisa si romantica si boema, crezand ca vom schimba lumea!…ei bine, suntem prostii fericiti in capul nostru, asa`i? suntem nefericiti ca traim iluzii lungi si false.

Ne entuziasmam, radem, visam, glumim, ne ascundem dupa privirile timide si in golurile in stomac. Iubim cursul vietii, admiram peisajul, nu regretam decat ca unii oameni sunt tristi, ca le lipseste puterea sau curajul sau imaginatia sau dragostea…si sunt singuri. Dar vine un moment foarte acid, care nu cade bine la stomac, si nu e un gol plin de fluturi, ci acel inghitit in sec, cand afli ca…esti de`ai lor. Ca si tu ai fost inselat, mintit, manipulat. Ca ai crezut in dragalasenii absolute, in oameni simpli, in speranta, in noi inceputuri, cand descoperi ca ai trait alta perioada, te credeai in rai si ai dormit in iad.

Sperantele ne fac sa visam, sa zambim cu gandul inainte. Ne fac noptile pline de povesti, castele, paduri, filme…si te trezesti infrigurat, intr`o liniste care iti sperie zanele. Suntem tristi si enervati pe noi, ca putem crede in asa ceva. Suntem speriati de cat de naivi putem fi. Ne trezim inconstient si brusc la realitati pe care nu doream sa le simtim, sa le credem, de frica sa nu ne afundam in pesimismul deplorabil uman. Tipic.

Inghiti in sec atunci cand stii ca acea persoana care iti face ziua mai frumoasa te trece pe locul 2. Schitezi un zambet de dragul ei, ca sa nu strici echilibrul. Risti sa pui intrebari care stii ca dor, desi ai tot dreptul sa le pui, si ti se intoarce un raspuns sec, care te plaseaza pe tine pe locul magic al vinovatului. Te gandesti ca tu gresesti si incepi sa dregi discutia si momentul stangace, cand rolul e al celuilalt. Tolerezi pentru ca stii ca esti un strain. Dar tu te vezi aproape.

Nu intotdeauna (de fapt, cam niciodata) nu va fi usor sa ai ce vrei, sa obtii ce iti doresti, sa ai dreptate. De cele mai multe ori, cazi in situatii sensibile, in care dezvolti relatii platonice, in care te deschizi, in care esti tu. Doar ca situatiile sensibile nu permit acelasi feedback si nici reechilibrare. Si vrei sa fii si tu cel de dincolo de bariera intre opozitii, in situatia asta, sa fii tu cel care are de unde alege si care ii constrange pe altii sa fie limitati.

Nu am habar ce vreau sa zic azi, sincer. Doar ca risti sa fii muscat grav de realitate, daca incerci sa o mangai. E verificata treaba. Nu trebuie sa stii mai mult decat iti permite celalalt. De ce? Nici sa nu intrebi. Poate pentru ca esti sensibil. Pentru ca tu esti ala care gandeste peste limita si care indrazneste sa viseze.

Rezolvarea? Te mentii bufon. Tolerezi, plecand privirea. Esti doar testat, ca de obicei. Treci peste, dar nu stii la ce dracu` sa treci. Zambesti plouat. O noua imbratisare, o noua zi, un nou zbor cu aripi taiate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s