Tags: cariera, studenti, jurnalism, redactie, panica?

De curand, vorbisem cu Silvie si Aleena la o cafea, despre oportunitati, sanse si dorinte de afirmare in jurnalism. Cum fiecare poate deveni bun pe o particularitate a domeniului sau, cum fiecare isi formeaza stilul jurnalistic. Si unii au sanse si curaj, alti au talentul incredibil, altii pasesc incet si nesigur, dar cu o pasiune de neclintit. Avem 20 de ani si vrem sa scriem, vrem sa scriem exact ce simtim noi ca putem scrie bine. Si tot grupuletul nostru ar scrie bine tare, pe rubricile fiecaruia. De-am avea propriul ziar, ferice am fi ! Redactia ar fi un grup de prieteni.

Voiam sa plecam in Grecia, toti, de nebuni, sa ne distram si sa facem bani de buzunar. Deja fiecare se rupe…si cred ca cele 3 luni in Grecia nu vor mai fi in Grecia. Poate o fi din cauza vremii, adica fie e lenea si letargia frigului si a iernii care nu vrea sa plece, fie din cauza asteniei de primavara – una mica tot ma prinde! Si ma iau gandurile…la Dilema am trimis vreo doua materiale de ceva timp si mi s-a zis sa am rabdare. Nu mai am. Ce incredere sa mai am daca astept si nu primesc nimic?

Ma tot gandesc ca in loc sa evoluez, in loc sa ma perfectionez in ale culturii generale macar si a scrisului, mai mult ma plafonez. Parca imi uit cuvintele. As vrea si eu sa stiu ca muncesc, ca pot scrie relatari, povesti, pot scrie despre oameni, despre idei si atitudini, fara a ma prinde in stereotipuri si banalitati. Vreau sa particip la concursuri pentru tinerii jurnalisti, dar nu detin limbajul potrivit. Si tare imi doresc sa stiu ca undeva, printre paginile acelea cu miros de cerneala de la chioscurile de ziare, se regaseste si viitorul meu „acasa”, unde am alaturi oameni care gandesc mult mai departe ca mine, dar care sa asculte. Sa stiu ca scriu cu 100% siguranta ca e ceea ce vreau sa fac si ca oamenii din fata ziarului pot citi printre randuri. Suna cliseistic. Atunci vreau sa traiesc cliseul :D.

Si sa astept iar sa treaca saptamanile, tot amanand cautarea si batutul la porti. Ba facultate, ba articole pentru siteuri  (jobul part-time pentru bani de buzunar), ba iesiri, ba lene. Nici macar nu citesc, poate doar articole intregi in engleza, despre sanatate, beauty, relatii si fashion pentru femei. Macar imi exersez nivelul de cunoastere a englezei.

Ii dam inainte, cu capul in nori si cu picioarele pe pamant!

LE: Da, mi`au publicat dilematicii articolul la care am muncit 4-5 zile: Blogmeet-ul – o „redactie” pentru social media?

Si acum, un moment artistic si amuzant:

Anunțuri

7 gânduri despre “Tags: cariera, studenti, jurnalism, redactie, panica?

  1. Iti inteleg perfect „nerabdarea” de a bate la porti. de cand tot zic ma duc acolo si acolo si pe dincolo si incerc prin practica…si rezultatul e mereu nul. Cand am incercat, mi s-a zis „da, scrii bine, ai potential, dar e criza si nu ne putem permite sa te platim”. Am zis sa incerc si-n alte parti, alte domenii. Dar revenim la motivele tale: lene, facultate etc.
    P.S. Hai sa batem impreuna pe la porti!

  2. M-ai dus cu gandul la un pictor debutant care se plangea ca tablourile care le face intr-o zi se vand intr-un an si maestrul i-a spus sa faca un tablou intr-un an ca sa il vanda intr-o zi.
    Cred ca daca ai astepta mai putin ai primi mai mult, stiu, enervanta psihologia asta inversa!

  3. Citisem articolul ăsta la scurt timp după ce l-ai postat, însă nu știu ce m-a impins la o nouă lectură… Textele tale sunt ca piesele de suflet – ajung inevitabil pe repeat 🙂

    M-ai pus pe gânduri, Dyu. Nu că aș avea intenții jurnalistice (idee care m-a chinuit la un momentat, mai precis până am observat ca sunt total netalentat și stângaci), dar ca și fact. I mean, sunt puțin contrariat de ideea alegerii unei cariere. Și nu, nu mi-e teamă de eșec, cât de faptul că voi fi nevoit să fac toată viața mea ceva ce nu-mi place. Pentru că ce-mi plăcea cu adevărat nu renta financiar sau ceva.

    Te citesc și mă văd pe mine peste vreo… 2 ani. Mă rog, fără talentul pe care îl descopăr cu fiecare post. Știu, n-am mai comentat pe blog și nu ți-am mai spus așa de clar căt de tare ești. Dar ar trebui să fii mai optimistă și mai cu tupeu în ceea ce te privește!

    Sper că nu te-am plictisit și n-am bătut câmpii
    Hope to hear from you soon,

    Doru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s