Esti un simplu om.

Am nevoie de certitudini ca sa le pot pune eu intrebari.

Am nevoie de promisiuni, pentru a ma arunca in prapastie.

Am nevoie de o parghie pe care sa o pot roade cu dintii curiosi.

Si am nevoie de un „tine” cel mai mult, sa ma lasi sa plang ca o nefericita in pumnii fericirii.

Toata viata noastra este in continua constructie, din alegeri. Si pe cat alegem de mult, pe atat suntem de nemultumiti. Si ne dam seama, oricat am refuza sa ne gandim, ca orice alegere facem in detrimentul alteia (de exemplu un job mai bine platit, dar cu mai multe ore de munca decat altul mai lejer sau un perete rosu in loc de albastru, sau o plecare la mare decat o plecare la munte etc. – bine, astea sunt cam banale), suntem tot nemultumiti. Pentru ca dorim si partea pe care o refuzam. Suntem avizi, nestapaniti, pasionali, razvratiti, suntem nebuni si idioti. Natura noastra de a vrea mai mult, de a cunoaste persoane si lucruri noi, de a explora, ne face sa nu ne obisnuim cu gandul ca trebuie sa alegem doar ceva si sa pierdem altceva. Trebuie sa alegem intre ce dorim si ce iubim, intre ce dorim teoretic si ce iubim inconstient. Trebuie sa alegem intre a avea liniste sau a trai intens. Trebuie sa alegem intre prieteni, in functie de intalnire sau eveniment sau problema etc. Trebuie sa alegem intre principii si exceptii. Alegem adeseori pe plan scurt sau pe plan lung. Alegem in functie de niste norme fie absurde, fie impuse, fie aleatorii, fie gresite. Norme…Alegem ce vrem, vorba aia, noi alegem, dar ce facem cand simtim ca gresim, chiar cand am ales ceea ce trebuie (ce e „trebuie”?)? Sau ceea ce simtim? Suntem nemultumiti din fire, ca am ales bine (Ce e bine?). Suntem nemultumiti ca alegem ceea ce ne multumeste si nu si ceea ce ne-ar fi multumit mai putin.

Vrem si totul, si nimic. Si asa ne roade rau faptul ca nu putem accepta celebrul adevar: „Sunt un simplu om”…Si induram cu o pasiune nemarginita nemultumirea, privind-o prin ochii incercarii. Si ne consumam in final, victoria ca, fiind simpli oameni, ne asumam rostul de a infrunta macar, conditia.

Anunțuri

2 gânduri despre “Esti un simplu om.

  1. Asta este ca faza cu Marc Aurelius, avea dupa el un singur sclav tot timpul, si acela avea o singura sarcina de facut, atunci cand era in Forum si toata lumea il aclama si ii adresau ovatii sclavul ii spunea discret la ureche in momentele in care erau in crescendo: „Marc Aureliu, esti un simplu om!”

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s