Cateva simple cuvinte despre iubire si familie.

Mama m-a nascut asa, curioasa si cu gura mare. Tata m-a tot facut sa ma plimb dupa el, impiedicandu-ma, ridicandu-ma, punandu-i intrebari de mica, habar n-am despre ce. Frate-miu se enerva ca trebuia sa aiba grija de mine, dar eu il salvam de la nazbatiile ce le facea, in fata lu` tata. Bineinteles, altruismul meu era pe jumatate format (era de ajuns sa ma certe tata si il aratam cu degetul pe frate-miu, halal ajutor 🙂 ), Dar stiu ca ei m-au invatat sa devin ceea ce sunt, sa ajung la conditia de libertate. Ai mei m-au tinut foarte aproape de ei. Ai mei m-au invatat ce inseamna respectul, constiinta de sine. Ai mei m-au crescut in spriritul unei traditii aparent uitate, diluate, pe care am reinventat-o noi toti. Ai mei m-au invatat sa am o credinta, sa iubesc lumea. Ai mei m-au invatat sa nu cedez viciilor, fara sa-mi interzica. Ai mei m-au mustrat la nesfarsit, din prea multa grija si instinct parintesc. Si m-au invatat sa nu ma opun ideii ca raman copilul lor, oricat de mare m-as crede. Iar mama a dat totul pentru mine. Pentru ca e mama pana la capatul vietii.

Daca cineva ar fi sa ma intrebe ce model de viata am, as raspunde ca tata. Autoritar din fire, Leu, rational, sensibil, incapatanat. Nu stiu cum se pot intelege asemenea trasaturi intre ele, o  dragoste nespusa, neconditionata si o autoritate exagerata. De la el am invatat cu ce se mananca iubirea, in toate formele ei, sa aflu cum sa Il iubesc pe Dumnezeu, sa imi iubesc familia, sa imi iubesc aproapele, sa iubesc natura. M-a invatat ca exista atatea tipuri de iubire si ca oamenii, chiar daca sunt rai, trebuie tolerati si intelesi, oricat de mandri am fi. Pentru ca mandria este cel mai mare pacat al nostru. De aia nici nu pot sa ma laud, cel putin fata de el. E insensibil la asta, si e bine. Mi-a spus de nenumarate ori ca nu il pot ajunge in experienta si intelepciune si chiar il aprob tacit. Imi place statutul lui, de tata. Doar pentru asta e el tata. Si e model pentru ca nu primit ce am primit eu de la el. Om simplu, speriat, dar cu o fire curioasa, dornica de mai mult. De aia a si studiat in conditii de care generatia noastra rade. A invatat din greseli, iar slabiciunile…la slabiciuni nu renunta, ci si le asuma cu glas tare. Ca si mie. II seman leit. O doza de egoism, curiozitate si intotdeauna, prea mult bun-simt – replica la nesimtire. E o lovitura mult mai inteligenta, zic eu.

Ai mei parinti m-au invatat cat de importanta e educatia, cat de importanta e toleranta si pastrarea unui ideal, fara de care viata ar deveni o nebunie grava,care te macina. Cu ai mei am invatat ce e ala impas, ce e aia grija si responsabilitate, ce e aia frica si cum rezolvi problemele. Cu rabdare si ganduri bune. Si sunt multe de zis. Dar citisem niste lucruri la un prieten, spuse si mie, care m-au adus aici.

Sunt o alta samanta, sa zic asa, care trebuie sa prinda radacini. Insa duc cu mine si radacinile mele. Si m-am obisnuit, din fericire, cu ideea fericita ca fiecare om ce imi trece „pragul” isi are mladita lui. Si imi deschid bratele in continuare, cu ochii umezi de tristete sau de bucurie, nu conteaza. Ca pana la urma, cu oamenii raman, din ei imi trag eu seva care imi adapa idealurile atat de contestate de cei rationali si pragmatici si alaturi de ei traiesc cele mai simple si frumoase clipe. Gata, ies din nostalgiii d-astea.

Familia este singurul loc in care ne refugiem si in care ne putem mentine vii, intregi la minte si  cu un spirit curat. Si in care nu ne temem de nimic, de nimeni. Si ne iubim, orice ar fi. Nu iubim ideea pe care ne-o formam despre cealalt, ci il iubim pentru ce este.

**Mi-a adus aminte saptamana trecuta, frate-miu, despre o chestie amuzanta de cand aveam mai putin de 6 ani. Sparsese el geamul la usa de la sufragerie si, stiind ca tata l-ar certa foarte rau, m-a pus pe mine sa iau vina asupra mea. Eu, copil idiot, am acceptat si am luat atitudine in fata lui taica-miu. Ca eu l-am spart. Si cum tata ma tot certa, am inceput sa plang si sa arat spre frate-miu, recunoscand ca de fapt, el l-a spart, nu eu. Raspuns: „Aha, acuma mai si minti, dai vina pe frate`tu!” – mi s-a parut suculenta faza :))

Ia gata, ca destainuirile prea multe strica.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s