Drama fericita a sufletelor pereche

Ce se poate spune despre sufletele pereche?

Despre ele se pot spune multe…dar nimeni nu iti va spune  ca  sufletele-pereche sunt condamnate la o viata de scurta durata, o clipa doar, fata de goala eternitate care ne macina cand suntem singuri. Pentru ca fericirea lor este atat de inconstienta, inca se lasa cu suflete ranite, insangerate, mancate de iubirea ce si-o poarta unul altuia. Fericirea sufletelor-pereche nu e de obicei stiuta de amandoi, ci fie de nici unul, fie de un singur blestemat, pentru  ca sufletele-pereche nu isi pot dezvalui in deplina perfectiune miracolul daruirii, in spatiul trist si murdar al lumii in care suntem fortati sa traim. Iubim cu atata sange, atata durere, atata pasiune si daruire, incat finalul va fi intotdeauna aprins si trist. Un suflet nu poate sta cu perechea lui, pentru ca e coplesit de sentimente curate si adevarate, pure in toata esenta lor si prea puternice. De cate ori nu ne iau emotiile si zambetul dragastos sta larg afisat pe fata noastra luminata, cand cineva ne numeste suflete-pereche? Pentru ca stim riscul. Stim ca riscul de a fi doar o clipa este ridicat. Lumea este facuta sa ne urmareasca fiecare miscare, fiecare dorinta, fiecare farama de bunatate si de valoare pe care ne zbatem sa nu o pierdem in desfraul singuratatii.

Si deci, de unde atata mandrie ca suntem suflete-pereche? De unde atata entuziasm, cand pecetea dragostei e un blestem  care iti ia mintile? Care te sufoca la fiecare pas, la fiecare intoarcere a obrazului palmuit, la fiecare strop de nesiguranta si la fiecare „te iert” grait din cosul amar al pieptului? Sa stii ca sufletul tau pereche e supus meandrelor lumesti, ca nu iti intelege dragostea si o interpreteaza in toate felurile, ca te izgoneste din camara calda a inimii sale de fiecare data cand ii pretinzi umil dovada loialitatii si a respectului fata de minunea de care va bucurati numita dragoste, de fiecare data cand la vocea tremuranda, speriata si trista iti raspunde cuprins de rautate, este pur blestem. Blestemul de a fi o singura fiinta divina cu doua  suflete in ea care bat la unison este atat de dureros, incat nici o mare nu poate potoli setea de celalalt si niciun vulcan nu ar ascunde strigatul de disperare care apare cand suferi.

De unul singur vei simti, atunci cand iti scoti inima din piept pentru a o inchina doar sufletului pereche, ca iti risti viata. Dar nu viata mediocra si plina de singuratate din randul lumii, ci viata aceea care crede in romantism, in dragoste, in fericire si happy ending e mai dureroasa si mai coplesitoare. E de obicei, ceea ce visam sa traim, si apoi ceea ce ne face sa murim. Si adoram sa sfarsim ca intr-un basm pe care nu dorim rational sa-l auzim.

Iubesti ca sa suferi si suferi ca sa traiesti. Iar daca dai si peste sufletul tau pereche…stii ca va fi aproape de imposibil sa traiti un final fericit. Insa „aproape” inseamna miracolul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s