#deja-vu

Am degustat prea multe buze,
Am părăsit prea puține muze
Și nu am învățat s-aștept

nefirescul Timp.

Un ochi de chihlimbar aprins pe bloc
Îmi stinge noaptea. Felinare cu foc
Cu care-mi aprinde pulberea de gânduri.

Am sărutat prea multe țigări-de-după slabe
cu buzele tăcerii triste
și am fixat cu privirea pierdută-n vis
orgolii masculine reci.

Palme de oameni prăbușesc frumosul
Și construiesc neant spre cer.
Un abis mâzgălit de dorințe
ce se sparg în nori.
plouă cu pete negre de regrete.

Am ars legământul ce-mi palpa sânii
De cancerul uitării a ce sunt:
Un simplu om ce sâcâie bare de tramvai.

Am uitat și numai eu cu mine ne iubim, rostogolim,
în cearșaf de piele albă, de, în și cu păcate

plus migrări către tine.

Esti un deja-vu perpetuu
si nefolositor.

Anunțuri

3 gânduri despre “#deja-vu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s