fragment

„Nu puteam suporta forfota agitată a mulțimii, pe oamenii aceștia care mișună în toate părțile cu fețele preocupate, posomorâte, veșnic îngrijorate, acel du-te-vino necontenit de pe trotuare. De ce această veșnică amărăciune a oamenilor, agitația și frământarea lor fără sfârșit, expresia aceasta de răutate în ochi (căci sunt răi, răi, răi)? A cui e vina dacă sunt nenorociți și nu știu să trăiască când au în perspectivă șaizeci de ani de viață?” (Idiotul, vol II)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s