de valentines day, consumați în masă medicamente și invidiați kitschuri de pe la un beauty salon

(titlu intenționat fără sens)

Papam  pam pam pam…un crazy english summer de la faithless care îmbată orice tristețe pentru câteva minute. Mă doare sufletul, mă doare inima. La modul cel mai serios, mă doare inima, dar de durerea asta oi scăpa cu câteva prostii de medicamente, după controale la plămâni și verificări de tensiune. Că asta am ajuns cu toții, să ne înecăm viața în pastile și căcaturi d-astea ce țin de ce vedem la ăla de lângă noi. N-am putea să ne retardăm puțin și să ne pierdem puțin prin natură și fructele ei. Frustrare de moment. Pană.

Dilemele par să se răsfețe în oameni. Se multiplică și îi regăsesc perplecși, fără drept de a cuvânta. La modul că este în aer un soi de tranziție de la calm, acceptare, stresul banal, ordine și împăcare cu situația la un moment dat, la stări precum neliniște, inconștiență, lipsă de atenție, anamneză uneori, uitare. E ceva în aer cu efect psihedelic. Și oamenii se întreabă – când trece efectul? Ne revenim odată cu primăvara?

Pierdem simțul realității, poate asta ne aduce în pragul lui 2012, poate asta va fi schimbarea, mai știi? O pierdere de sine și o delăsare pe mâna destinului? Ce naiba, ne pierdem echilibrul și devenim haos uman? Mă rog să nu fie așa, pentru că nu îmi place  cum mă simt. Nu îmi place să mă simt fără control, să nu fiu stabilă cum eram până acum, cu tot cu aparenta mea nebunie. Acum chiar mă simt fucked up. Și nu am motive întemeiate. Dar e prea mult haos, schimbări de situație, multe tipologii de asimilat, multe idei pe minut, multă nostalgie și câteva urme de regret. Unde ești tu, copilărie simplă?

Sfântul Valentin…

Totuși, încerc să mă leg și eu de banalități (formele cele mai simple de normalitate ale realității), încerc să văd o parte plină a paharului – cele câteva picături de pe gura lui. Ca să las pseudofilosofiile la o parte, cred că ceea ce încă ne mai leagă de normal, de realitate, sunt clișeele. Serios, privind o parte bună în ele, clișeele, tiparele sunt cele mai bune exemple de statornicie, simplitate și armonie, în felul lor tâmp de a exista și de a fi practicate cu succes. Azi cred că ridicam sprânceana la orice cuplu amorezat în care ea scheuna un ”Auuuuu ce frumu!” și el îi punea mâna pe cur ca semn de mare finețe, după ce i-a trântit un trandafir roș ori o pernă la fel de roșă. Mare, cât mai mare. Ca să compenseze. Să revenim la chestii serioase. Serios. Clișeul cu valentines merge de minune pentru mulți și toți care ”au trăit momentul sublim” au fost fericiți, cred că asta mă intriga maxim. Până la urmă, cine sunt eu să le judec fericirea? Vorba aia e adevărată, ”dacă eram prost, eram fericit”. Și e frumos, e frumos mă, să mai auzi femei cu gura mare și obsedate de look-ul lor că își planifică un întreg ritual de frumusețe pentru cina de la ora 8 la restaurant, cu 2 ore înainte (de parcă le-ar păsa bărbaților), așa cum TOT timpul te aștepți să fie.

La salon trebuia să mă aștept să dau peste ele. Așteptam o prietenă să iasă de la un epilat, încercam să mă uit la Albă ca Zăpada (varianta frumoasă de la Disney), dar nu puteam pentru că se lălăiau fetele și se lăudau cu cinele festive din seara de valentines și se pupau în cur cu multă seninătate. Mi-era dor să văd așa ceva, atât de in the middle of. Dar ce gheruțe avea una! Roșii, cu o inimioară sclipicioasă pe degetul cu care faci un statement obscen de obicei. Acum, muia se promitea a fi strălucitoare.

Dar tot e drăguț, pentru că și alea erau fericite în prostimea lor, nu ca noi, ăștia mai idioți care analizează și se afundă cu gândul în boemă și iau totul în serios și stau și meditează și ce naiba să mai înșir aici, dar nu contează pentru că e ok să gândești mult și să vorbești mult despre esența lucrurilor și whatever în loc să trăim și noi prostește măcar o zi.

Azi am fost invidioasă. Am spus și am primit numai replici de genul ”ce bine că nu sufăr ziua asta împrumutată de la americani și care nu valoarează nimic și în care toți cumpără chestii kitsch și fără suflet  și ieftine și fără sens, față de noi ăștia de suntem mai deștepți și suntem oarecum ofensați de cultura de masă” (suntem pe bune, mai deștepți)”. Sunt invidioasă, ca și tine, să știi, că tare ne-ar fi plăcut cutia aia de bomboane sub formă de inimă, vinul acela de ”Te iubesc”, perna roșă și maaaaare care strică tot decorul și flori, multe flori și sărutări cuminți. Pentru că unele clișee ne-ar face normali și fericiți în necunoștință de cauză.

Anunțuri

3 gânduri despre “de valentines day, consumați în masă medicamente și invidiați kitschuri de pe la un beauty salon

  1. Da , sunt de acord ca prierdem simtul realitatii , dar stii cum e … invatam sa plangem cu zambetul pe buze si sa zambim din complezenta .
    Andreea , aceste persoane superficiale sunt foarte fericite cu viata pe care o duc , cu snobismul lor pe care-l afiseaza copilareste . E funny sa le intalnim in diverse locuri ,eu ma amuz copios sa le aud „valorile” pe care si le apara cu strasnicie .
    Valentine’s day … e buna o zi ca asta sa ne detasam de probleme si sa ne prostim cu inimioare plusate , dar totusi , nu in sesiune :(( . pupici :*

  2. Lasam la o parte partea cu clisee si sarbatori imprumutate(desi sincer mi-ar placea Valentine’s Day-ul de japonezi-daca stii despre ce este vorba) dar de ce din 365 sau 366( depinde de caz) zile ne trebuie doar o zi in care sa ne exprimam sentimentele, sa oferim si sa primim fericire. Asta cum vine in tot restul anului esti la post si de Valentine’s day a dezlegare la iubire, sau ce? Unii oamenii sunt prea limitati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s