La cules de copilărie

Mă urcam în agud după cireșe
ca să dejdeoc cocenii aurii de porumb
pe prispa pe care mă tolănesc cu Mița,
pisica de 11 ani, fugind de mamaie
care, pe-nserat, nu voia să se joace
cu cărăbușii de mai
de la picioarele mele zgîriate-n joacă
și nici cu licuricii din desișurile curiozității mele
ce creștea în tufele de zmeură pufoasă,
unde chicoteam zglobiu și ne minunam naiv de
carul mic al verii,
undeva la poartă, in mirosul afînat al prafului
scormonit de cirezile de vaci.
cînd băteau vlăjganii mingea pe uliță,
și eu băteam rîzînd, cu parul de lemn,
vrejurile uscate de păstăi parfumate,
în arșița copilăriei la țară,
dar fără lipitori pe glezne, la spălatul
covoarelor în apa din vale.

Anunțuri

2 gânduri despre “La cules de copilărie

  1. Frumoase imagini!
    Ma tem ca tot mai multi din ai nostri (viitori) copii nu vor mai avea parte de un asemenea univers miraculos – copilaria la tara, la bunici..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s