„Fiecare cu muzeul lui” sau cum Bucureștiul nocturn e viu doar o dată pe an. Sau de două ori, fie.

Dacă nu e seara aprinderii luminițelor dedicată de Sorin Oprescu tuturor bucureștenilor fascinați de becuri și Moș Crăciuni, atunci e Revelionul în centru. Iar dacă nici Revelionul nu e, atunci garantat e Noaptea Muzeelor. Pentru că Bucureștiul nu e atît de viu noaptea precum a fost în astfel de speciale ocazii. Dar acum, ceva a fost diferit, față de ultimii 2 ani de zile – 1. nu am intrat în niciun muzeu, 2. a fost aglomerat tare, 3. a fost foarte cald.

Și e trist, pentru că Bucureștiul e simpatic tare, pe timp de noapte. E mai calm, mai luminat, mai curat și mai romantic. Și dacă împarți toate astea cu prietenii și o sticlă de vin, devine de vis. Dar foarte rar se întîmplă să ai resursele necesare pentru a trăi fiorii nopții bucureștene, așa că profităm de ce putem.

Bun, deci 14 mai – Noaptea Muzeelor, Bucureștiul nocturn și-a deschis porțile pentru tot puhoiul de tineret dornic de a se culturaliza prin intrări libere în clădiri luminate, vechi, istorice, dramatice și artistice. Atît de dornic încît după miezul nopții, cozile erau de cîteva sute. Noroc cu binevenitele concerte rock în aer liber la MNAR, deși vizavi, la BCU, boxele răsunau a jazz și muzică boemă, pentru ceva mai puțină lume. Așa că într-un colț, tineri relaxați cu sticle de Schweppes și beri, pe iarbă, frumos, în lumina caldă a lunii și străini care făceau poze la orice gărduleț și grup atipic de români care se distrează pe bulevard – mai mult la fetițele dulci de București – , iar vizavi, pe colțul celălalt, copii lîngă calul lui Ștefan, la o țigară, perechi care se iubesc în ciuda celor25 de ani diferență de vîrstă, dar și oameni, nene,  oameni în toată firea care dovedeau mult prea mult calm pentru haosul care îi înconjura. Probabil de la jazzul care colinda aerul, timpanele, așteptîndu-i pe toți să intre în istorie. În istoria clădirii. Și ca să fie momentul istoric pînă la capăt, 1 din 2 oameni aveau aparat foto cu care fotografiau orice detaliu și priveliște vag interesantă.

Și undeva pe lîngă astea, Muzeul Labirint, încropit cu o săptămînă înainte de eveniment, cam vag aglomerat. Totul era vag, oricum. Erau chiar și vreo 3 toalete vag lipite de Muzeul-Labirint, vag potrivit. La muzeul ăsta voiam să merg. Din păcate am vizitat doar toaletele vag eco.

Dar cele mai aglomerate muzee au fost cele de sub picioarele noastre – la subsoluri, muzica minimalistă electro sau o combinație d-aia, chemase la petrecere destui tineri care preferau muuuulte beri în loc de ceai și 20-30 lei pe brățara de acces în loc de gratuitate. Cam asta am vrut și eu, recunosc. Ocazii de a petrece noaptea în centrul Capitalei, cu prietenii, culturalizare în stil deloc original. Ce?! Everybody does that. Chiar și nenea beat praf de la non-stopul de pe colț, în spate la Ateneu, care ceruse un bidon de vin la 6 lei – ”Moarte ficatului”, după care se gîndește și mai cere – o bere. Să fie mai fun.

Așa că Noaptea Muzeelor a fost distracția anului pentru orice iubitor de muzee nocturne. Fiecare cu muzeul lui, însă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s