X-Men înainte de Război și după trădare

Poster X Men

Am fost la film la cinema – ”X Men. First class”. Per ansamblu, mi-a plăcut pentru că a început bine, în forță, ca un film ce merită 8 stele pe IMDB, cu cadre reci și dure din timpul exterminării evreilor în lagăre, cu germani, cu soldați, alea-alea și cu două povești de copilărie destul de triste – astfel, îl (re)cunoaștem pe traumatizatul Erik (viitorul Magneto) și pe visătorul Charles (viitorul paralizat Dr. X). Evident, poveștile sunt pe măsura diferențelor etnice, culturale, sociale – evreul Erik cunoaște macabrul delirant al Războiului pe teritoriu german, privindu-și familia în momente fatale, prinse în secvențe glaciale, fixe, iar cumintele englez Charles suferă de dragostea mamei, dar trăiește într-un castel singuratic, după un model boem și liniștit de existență. Ăsta micu`e mai sufletist și mai visător.

Astfel că prima jumătate de film este plină de suspans, sentimente contradictorii, forțe speciale mutante care mai trezesc cîte un ”woaaaa ce tare!” (ca și în cazul meu, recunosc :)), efecte vizuale extraordinare, dar puține, cîteva momente cu replici inteligente care fac sala să exclame – dar tot puține, grandoare și în general replici mai serioase, mai pline de substanță și situații promițătoare față de a doua parte, post trădarea mutanților. Iar jocul actoricesc m-a impresionat plăcut – Michael Fassbender joacă incredibil de bine mai ales în jacheta lui de piele, și-a intrat în rol cu mult mai bine ca ceilalți actori, deși nici Kevin Bacon nu s-a lăsat mai prejos. Fetele au jucat ca…fetele, iar de la James McAvoy mă așteptam la mai mult. M-a iritat rolul probabil, mult prea slab după finalul intrigii. Dar e OK și-așa, și-a jucat rolul de ”romantic” deștept, pe măsură.

Asta pentru că după elucidarea conflictelor de către spectator, asistăm la o ”deturnare”: filmul devine o peliculă presărată cu clișee iritante americănești, clișee verbale, clișee comportamentale, tipologii banale, chestii ușoare per ansamblu și răsuflate. Dar asta e industria culturală, după principiul că trebuie să împaci și capra și varza, aici s-au împăcat, din nefericire, și calitatea filmului SF, și latura comercială a unui bun de consum ce trebuie să cîștige audiență.

Mi-a plăcut filmul înainte de Război. Nu vă spun cum m-a dezamăgit finalul concret, vă las pe voi să vă delectați cu ultima parte de film. A se nota doar: după trădare, totul e aiurea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s