”In an open relationship” – noua rețetă de fericire în cuplu sau un simplu Unicorn?

E o vorbă: că numai în filme pot întîlni cazuri perfecte, dezirabile. Răspunsul la ”poți să ai tot ce îți dorești?”  îl cunoaștem cu toții. – NU. Ne agățăm de ideile frumoase din filme că viața este frumoasă, Binele învinge mereu și dragostea este tot, iar valorile umane sunt principii care guvernează viața. De exemplu, ce vreau eu să aduc în discuție, este dilema relațiilor deschise, în care monogamia nu este obligatorie. Oare poți să ai o relație deschisă, fără frustrări, în care toată lumea este fericită și mulțumită pînă la adînci bătrîneți? Sau te poți sacrifica? Ai fi în stare să fii nefericit pentru ca iubirea vieții tale să rămînă fericită alături de prietenul tău cel mai bun, cînd principiile nu îți permit să ”ceri ce îți dorești” de la viața ta? Mno.

Din ce în ce mai mult, ideea de căsnicie, de relație serioasă, stabilă, cît și ideea de monogamie, sunt depășite, sunt contestate sau refuzate. Cel mai adesea, se ajunge la compromisul veșnit și iritant în care lumea pare că se mulțumește cu ce are sau își reface viața singură. Oare chiar nu mai există valorile acelea străvechi precum onoarea, fidelitatea, dragostea necondiționată, care guvernau armonios o lume echilibrată – dar pe bune? Probabil că nu. De fapt, nici eu nu mai sunt sigură că le pot trăi. Fiecare ființă tinde spre infinit. Totul nu este îndeajuns, vrem mai mult.

Ai o relație bună, care îți oferă tot ce ai nevoie și care îți satisface toate așteptările. Și totuși, în timp, lucrurile se complică sau degenerează, pentru că începi să îți dorești alte lucruri, să vrei mai mult, să acaparezi 100% din orice. Cu toate că știi că nu e posibil, nu ai cum să nu îți dorești – pînă la urmă, e un blestem al fiecărui om care gîndește și trăiește conștient și sensibil, viața.Și apar primele semne de nefericire. Ai fi de acord cu o relație deschisă? Pentru că orice ai spune, celălalt îți oferă 90% din ce ți-ai dori vreodată, iar 10 procente rămân neîmplinite. Ai fi în stare să fii sincer cu cel de lîngă tine și să îți iei cele 10 procente din altă parte (cu acordul partenerului), deși ar încălca acele norme intrinseci, ”antice” care promovau stabilitatea, armonia, morala, înfăptuirea lucrurilor potrivite și bune, ca la carte? Cine ar putea accepta ca persoana iubită să înșele – dar de fapt să nu înșele, pentru că ambii parteneri o știu? Oricît am aprecia sinceritatea în cuplu, nu există cuplu deschis. Nimeni nu este în stare să fie nefericit de dragul fericirii celui pe care îl iubește. Și nu e de condamnat, deși chiar cei care nu sunt mulțumiți de așa-zisele regului expirate tradiționale condamnă această ”opacitate în gîndire”. Care mai sunt limitele, atunci? Sau mai există limite? Și limitele sunt rele?

Dilema rămîne: poți să iubești pe cineva ca pentru toată viața și să fii în stare să recunoști că vrei mai mult să trăiești și din afara sferei de cuplu? Este o relație deschisă, o relație reală, bazată pe iubire și nu pe vise? Poate fi ”an open relationship” o rețetă de fericire a secolului?

Mă gîndesc cum aș reacționa eu, dacă ar fi să iubesc pe cineva mult și persoana aceea să vrea mai mult, dar nu de la mine. Pentru că știe că nimeni nu e perfect. Să fie recunoscător pentru cei 90% pe care îi ofer, pentru că pentru asta mă iubește, dar să vrea să se bucure și de cei 10% de la altcineva. O relație deschisă, teoretic, asta ar presupune. Să fiu de acord. Sinceritate totală, durere minimă. Însă, de fapt, sacrificiul mi se pare enorm și imposibil, de vreme ce pînă în ultima clipă a ”normalității” propriei relații, mi-aș dori să nu o facă. Să-și dea seama că acei 10% sunt degeaba. Sacrificiul e imposibil pentru că aici nu e vorba de puterea de a îi face fericiți pe cei pe care îi iubești, ci e vorba de gradul tău de rezistență într-o stare irecuperabilă de nefericire. O dată pornită o relație deschisă, ar apărea frustrări, gelozii, gînduri răutăcioase și tristețe. Și nimic nu mai schimbă starea mizerabilă iar în fericirea aceea intimă, în dragoste teoretic necondiționată, pentru că procesul este ireversibil. Memoria mereu ne va juca feste, ne va aminti de greșeli și timpul nu se întoarce, ci pleacă, pleacă, uitînd de personaje.

Unicornul = creatură mitică și de demult, care nu există, dar este considerată drăgălașă de subsemnata și de alți iubitori de basme și povești.

Anunțuri

10 gânduri despre “”In an open relationship” – noua rețetă de fericire în cuplu sau un simplu Unicorn?

  1. Aici depinde de persoana, de varsta pe care o are, si de circmstante. Pentru ca sunt unii care se multumesc cu prea putin, sunt unii care isi gasesc echilibrul intr-o relatie si sunt altii care vor intotdeauna altceva. Eu cred ca pentru a obtine ce vrei tre’s fii consecvent in dorintele tale, in alegeri si in actiunile tale. ca fie concordanta in ceea ce spui si ceea ce faci. Sa vezi lucrurile bune din viata si mai e si o chestie de sincronizare, de tipurile de oameni pe care le intalnesti si momentele in care ii intalnesti. Zic eu ca totul e relativ in viata si in relatii. pana si relativitatea e relativa;)).
    Iar in ceea ce priveste epocile trecute. Si atunci inselau oamenii, si atunci erau nefericiti numai ca nu exista conceptul de relatie deschisa desi o practicau si ei.
    In concluzie, n-am o concluzie pentru ca relatiile fac parte din viata iar viata nu prea poate fi teoretizata, desi tot incearca multi sa faca asta. Totul depinde, viata depinde, noi oamenii depindem, relatiile depind. E posibil ca in legatura cu un anumit om sa fiu de acord cu o relatie deschisa dar sa intalnesc la un moment dat pe altcineva in privinta caruia sa-mi schimb parerea la 180 de grade.

    1. Da, evident ai dreptate tu, dar tot nu stiu cum vad multi oameni acest open relationship si daca exista fericire in cazul ei. Pana la urma, rezultatul tot e urat.

      Da, depinde de multi factori, dar daca iubesti pe cineva, mi se pare greu sa accepti din partea acelei persoane sa caute si in alta parte. Si daca as fi eu in acea situatie de „deschidere”, inseamna ca nu iubesc. Ma gandesc ca o relatie deschisa nu se bazeaza pe dragoste, ci pe distractie mai mult. Si pe teama de a pierde ceva ce viata iti poate oferi oricand, pe viitor.

      1. Da si nu. Personal nici eu nu cred ca as putea sa fac asta. Cum ziceam si altadata: e unul printre putinele domenii in care sunt egoista, dar asta e: ce vreau vreau doar pentru mine si punct. Si totusi, pe principiul never say never, e posibil ca la un mom dat sa mi se para si acest gen de relatie ok chiar si pentru mine. Pentru ca in legatura cu altii deja mi se pare in regula avand in vedere ca nu pot eu sa judec si nici nu am de unde sa stiu felul in care altii simt.
        De ce zic ca ar fi posibilitatea ca la un moment dat sa zic ca e ok si pentru mine, desi sunt convinsa ca nu ar fi 100% ok, pentru ca stiu ca e posibil sa iubesti sincer 2 persoane in
        acelas timp. Nu credeam nici eu ca o sa spun asta vreodata, dar e posibil ca 2 persoane diferite sa iti creeze the feeling. Asa cum in perioade succesive de timp intalnesti oamenii la care tii foarte mult, pe care ajungi sa ii iubesti sincer iar in unele cazuri se termina si il iubesti si pe urmatorul la fel de mult insa iti particularizezi iubirea pe el, asa poti intalni aceste persoane in acelas interval temporar. Aceeasi chestie de nesincronizare.
        Oricum, mereu am zis ca chestiunile referitoare la relatii ma depasesc. Astept sa fie ceva natural si sa vina de la sine, ca am observat ca daca ma agit e tot degeaba:)) >:D< Si oricum toate lucrurile bune au un sfarsit care de cele mai multe ori si ala e lovely ca sa regreti bine, asa ca am sa incerc sa enjoy the ride ca destinatie e mereu imprecisa. O sa incerc sa iau viata asa cum e ea, 2 zile de depresie totala si inca 5 de extaz si lucruri bune. Asa se succed si nu am cum sa le controlez;))
        Si totusi, nu cred ca open relationship m-ar caracteriza per ansamblu, luindu-ma ca un intreg:)) chiar daca poate as avea perioade in care starea mea sa fie una deschisa si la astfel de chestii. pt ca asta mai depinde si de perioada in care te afli tu la un mom dat. care e moodul tau atunci. dar mood-uri din astea n-am decat pt perioade fff scurte de timp si de obicei nu le pun in practica.
        Vaaaaiiii. am scris un roman aici. vad ca am pareri:))) imi dau si eu cu presupusul.

  2. Pai foarte bine ca te analizezi si-ti dai cu parerea, asta si vreau :)). Da, poti iubi 2 persoane in acelasi timp, in mod diferit, pentru ceea ce ofera fiecare. Dar nu poti sa fii cu amandoua in acelasi timp si ele sa fie constiente de asta. Ori inseli si nimeni nu e ranit temporar, ori esti sincer si recunosti fata de ambele persoane, dar slabe sanse sa fie si ele atat de open minded ca tine si sa accepte aceasta filosofie de viata :))

    1. I know. Am fost una din persoanele ne-open minded desi eram constienta de unele chestii. Dar de obicei gandesc in ansamblu, ca nu sunt numai eu in ecuatie si mai depind si altii de actiunile mele. Nu-mi place sa stiu ca altii au de suferit in urma deciziilor mele. Asa ca, ma gandesc acum adunand si practica si faptul ca imi place sinceritatea ca nu e chiar ok cu relatiile deschise pentru ca sunt mai multe persone implicate din care cel putin una are de suferit. But never say never;)))

  3. in primul rand schimba la loc pagina asta, ma doare capul cand citesc alb pe negru. E tortura pentru creier.

    In al doilea rand am impresia ca pleci de la conceptia ca o persoana nu va fi multumita sa fie intr-o relatie doar cu o alta persoana( corecteaza-ma daca gresesc). Chestia asta cu relatie deschisa e mai mult sinonima cu o relatie de fuck buddies. Din punctul meu de vedere este doar o relatie de fatada, fara implicari emotionale prea adanci. Genul de relatie iesim impreuna, ne o tragem dar cand avem chef mai mult mai ne o tragem si cu altii si nimeni nu se implica. In general totul se rezuma la personalitatea persoanei in cauza daca vrea sa se implice sau nu. Atata tot.

    Si in al treilea rand, din punctul de vedere al unui barbat „antic” cred ca in monogamie si in dedicare intr-o relatie. Adica eu unul consider ca daca decizi ca persoana in cauza este tot ce ti trebuie de ce sa nu duci relatia mai departe. Pana la urma,fiecare are propria conceptie legata de relatii si dragoste, nu-i asa?

    1. Panzeeer, îmi pare rău că nu îti place pagina, dar o mai las așa un timp, că altora le place (și mie de altfel 🙂 ). Așa. 1. am pornit de la dilema unei relatii deschise – există așa ceva bazat pe iubire sau nu? și dacă oamenii care se iubesc pot accepta așa ceva de la celălalt – un sharing universal absurd, aș spune.

      2. Și da, nu cred că cineva poate fi mulțumit doar cu o singură persoană toată viața, fie că e pe bază de fuck sau de love. Cred că suntem construiți genetic să vrem mai mult, să tindem spre TOT. Dar sper să greșesc și să mă lumineze cineva încît să nu am nevoie de altcineva în afară de omul pe care îl iubesc. 🙂

      Departe de mine intenția de a acapara toate punctele de vedere sau vreo lege universală legată de nevoile într-ale dragostei, dar per ansamblu, mă gîndesc că multe puncte de vedere trebuie luate în calcul (cum ziceam, dorința omului de a cunoaște tot mai mult și ”egoismul bun” în dragoste – de ce să îți împarți jumătatea?) – din fericire, interpretările și concepțiile sunt atîtea cîte persoane există în lume. :D, cum ziceai.

      3. Mă bucură punctul tău de vedere, al unui bărbat ”antic” 🙂

  4. Raspunsuri prin prima judecatii mele,
    la punctul 1, nu cred ca o relatie deschisa are la baza dragoste, mai mult decat ceva superficial. Dragostea uneori e sinonima cu lacomia, niciodata nu te multumesti cu putin, vrei tot mai mult si sa acaparezi cat mai mult din persoana cealalta.
    la punctul 2, as zice doar ca iti mai trebuie experienta de viata. Nu stiu cum gandesti tu ca femeie dar din punctul meu de vedere, cu toate ca nu sunt cine stie ce trecut prin viata iti spun astfel: pana in 18-20 de ani, nu conteaza fizicul, sa fie stramba, chioara cu trei picoare, sa apuci sa futi si tu ceva aia conteaza. 20-25, mai ridici standarde la fizic, nu te mai uiti dupa orice., inte 25-30 incepi sa ridici standarde la intelect si un pantece fertil. primele 2 situatii majoritatea nu se gandesc la ceva serios, prieteni, relatii, sex, nimic serios, ceva superficial, ca suntem tineri ce naiba, dupa 25 de ani incolo nu prea mai merge treaba.

    Si explica-mi ce poti sa-ti doresti „mai mult” de la cineva? Lasam la o parte stereotipurile ca barbatul are doar nevoie de sex si mancare si femeia are nevoie de j’pe mii de lucrii, toti suntem la fel, Vrem:
    1. O persoana care sa ne spuna ca ne iubeste, sa-si faca griji de noi, sa-i fie dor de noi, sa se gandeasca la noi in cea mai mare parte a zilei, sa ne arate afectiune
    2. Sa stim ca suntem exclusivi pentru persoana respectiva, indiferent sa stim si sa ne arate ca noi suntem pe primul loc in viata ei/lui
    3. Un partener de sex, compatibl ( nu neaparat cine stie ce zeu, doar comunicativ ca lucrurile se invata prin practica)
    4. O persoana cu care sa avem interese comune si sa avem comunica, de la care sa primim un sfat, un invatamant, o felicitare, caruia sa ne destanuim si care sa ne inteleaga problemele

    Nu cred ca mai sunt lucruri de adaugat la lista, cel putin sa restrang in cele 4 puncte.

    Si totusi trebuie sa intelegem ca in viata nu primim tot ce dorim, unele lucruri nu ies cum am vrea, de aceea unele sacrificii sunt necesare intr-o relatie, cum s-ar zice anumite compromisuri care fac lucrurile mai bune. Dar pana la urma cand iubesti vezi lucrurile altfel.

  5. Imi plac parerile voastre ,la fiecare am gasit ceva interesant de retinut.
    Cred ca ,cu cat inaintezi in viata si te maturizezi , iubirea noastra devine mai profunda si ,avem nevoie de asta la randul nostru. De multe ori in viata am simtit ca iubeam dar defapt era altceva, o dragoste copilareasca parca. Cred ca toti cautam persoana care sa ne fie cel mai bun prieten sa ne inteleaga si in acelasi timp sa avem cel mai bun sex 😀 Nu e usor asa ceva.. Dar atunci nu mai simti nevoia de alti parteneri. Legat de open clar nu are cum sa fie ceva serios, nu stiu cate femei sunt asa ,dar cred ca mai putine decat barbati. Cred ca poate fi ceva trend, sau la o varsta la care nu intelegem cu adevarat iubirea si ne place sa facem sex cu diferite persoane interesante fara sa fim „legati”. Personal nu am experimentat openulr,deci nu sunt asa experimentat. Dar cred ca „legat” dispare atunci cand iubesti pe cineva. Vrei pe cineva fascinant si cu defecte ,sau cauti perfectiunea din filme si reviste? Atunci vom putea sa ne ascultam partenerii ,sa ii intelegem ce simt ,sa ii intelegem unde sunt in drumul lor in viata si sa ii ajutam sa devina ceea ce vor. Pentru ca nici la 80 de ani nu o sa fim atotintelepti sau ceva. Si daca nu imi place ideea ca mai vrea pe cineva merg mai departe ,nu trebuie sa ne blocam. Dar cred ca totusi openR nu te poate aduce la ceva profund cum cred ca vrem toti ,sa fim intelesi…parerea mea…..:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s