d-ale jocului de-a amorul

Mi-e inima prea plina si ochii prea goi,

mi-esti blocat pe retina si te legeni greoi

din stanga spre cer si din dreapta spre iad,

desenezi caruselul ce-omoara-ntre noi.

 

Cu mana de piatra ma mangai pe umar,

cu gust de amar imi prinzi negrul in par

sa-mi curga prin creier durere prea surda,

sa te gandesc, sa te respir, sa nu te astampar.

 

Te cosi ca o rana. Pe viu, pe suflet deschis,

Nu mi te-nchizi in pustiu, imi despletesti un vis

Cu tine plus mine, imbratisati de Timp,

Si-n secunda de zenit, cand aproape sa existam,

Te smulgi din piele. M-ai semnat, m-ai inchis.

Cu drag, m-ai ucis.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s