Tristesse

You know you gotta give it to the night, live like you`re alive

Tristețea este cel mai înfricoșător sentiment; poate înfrigura un suflet, poate răni persoanele de lîngă tine, poate înabuși puterea, poate distruge un om, poate crea, tristețea poate apropia sau despărți. Și cel mai mult, tristețea te schimbă lent, dureros, cu grijă.

Sunt cvasi-tristă. Nu am motive serioase pentru a fi tristă, nu am de ce să mă plîng, aparent. Tristețea asta îmi aprinde scîntei la motoare cînd am mare nevoie. Tristețea nu se referă la supărare sau furie, e acel sentiment care izvorăște cînd ceea ce primești nu e ceea ce ăți dorești, dar e ceea ce ai nevoie.

Zilele astea nu am avut cuvinte. Deși am avut nevoie să înșir rîuri, rîuri de litere și stări, m-am poticnit. M-a împotmolit comoditatea și letargia, am căpătat chestii de care aveam nevoie și m-am conformat.

E toamnă, e toamna mea și îmi voi bea seva din copacii develiți de căldură și zîmbete și lipsa de îmbrățișări. Eu îmi voi îmbrățisa copacii goi pentru că îi voi umple cu părticele de suflet. Le voi agăța pagini de carte în coroane, ca să foșnească trecutul. Le voi colora ramurile cu zîmbetele mele triste și noaptea, cînd vîntul se răzbună asupra lor, vor reflecta stelele și luna rece. Sau poate…

…poate nu. Poate nu mai am putere nici să îmi plimb pașii printre alei. Poate nu există răuri de litere și stări, ci doar un Times New Roman și linii paralele. Poate am nevoie, dar nu are nevoie nimeni altcineva. Sunt destui triști pe lumea asta, nu mai au nevoie de încă unul. E penibil.

Tristețea e cel mai halucinant sentiment: te duce cu gîndurile peste limitele pămîntului, te prăbușește în propriul suflet, te ridică în disperare, te face să vezi partea aburită a paharului, nu doar cea plină sau cea goală. Te face să descoperi dacă iubești, dacă ăți pasă, dacă ești în stare să sacrifici. Tristețea îți face dor, îți alină pasiunile, te mănîncă de mort și te face viu. Tee mai face și singur, dar singurătatea e bună. Tristețea te face să iubești lucrurile pe care cei fericiți nu le conștientizează.

Mi-e dor să fiu fericită, tristule.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s