Rebound a la mér II

Cînd spuneam că B. nu era ceea ce îmi imaginam eu, ci cu mult mai rău, nu glumeam. O relație la distanță cere multe sacrificii și abțineri. O relație la distanță înseamnă telefoane dese cu oftat în telefon, cu zeci de declarații de dor spuse și repetate la cîteva minute, cu regrete sau întrebări existențiale de genul ”ce-ar fi fost dacă ar fi fost…?”, cu nervi gratuiți și cu pofte care nu pot fi satisfăcute. O relație la distanță mai înseamnă și promisiuni și planuri de viitor, că ce altceva să vorbești la telefon? Fiecare își creează o imagine despre celălalt și după un timp, începi să observi că nu e cum ți-ai imaginat, pentru că lipsa timpului în care să tatonezi terenul și să cunoști bunele și relele cuiva dăunează grav psihicului și așa-zisei relații. 

Și totul a continuat cum îmi era și teamă. A venit la mine pentru un week-end. Evident, cînd ai o relație la distanță, week-endul trebuie să fie perfect, fără stat locului și fără lene. Așa că plănuiesm două ieșiri la petreceri, plimbat și sex. Mult sex. Să zicem că sexul a ieșit cum ne doream, frumos ca de obicei și din ce în ce mai interesant. Cred că a fost singurul plan în care ne-am înțeles de minune, pentru că de fiecare dată cînd discutam ca un cuplu, de fiecare dată cînd rămîneam noi doi și începeam să ne expunem doleanțele, nu ne potriveam deloc în scopuri și percepții asupra a ceea ce vrem să facem. Eu voiam mai mult de la el, el voia mai mult de la viață.

Am mers și la petrecerile cu pricina, dar din păcate, hedonista din mine a exagerat cu măsura și s-a făcut praf, atît de praf încît a ratat o seară de excepție plus o a doua zi de relaxare. După micile reproșuri din partea lui, B s-a purtat tot ok, dar începusem deja să nu mai fim de acord și să ne enervăm. A fost momentul în care începusem să văd mai bine. Și să nu îmi placă ceea ce vedeam. Și să mă sperii că m-am înșelat IAR în privința unui tip. Avea multe faze de copil, multe reguli de bună conduită nu le știa, iar eu eram destul de pretențioasă la fazele astea. Dar am înghițit și am zis că e totul în mintea mea.

Pînă cînd a plecat spre casa lui, iar eu am deschis facebook-ul după mult timp. Nu știu cum se făcu, dar era contul lui logat. Curiozitatea m-a mîncat rău și am dat de un mesaj de la fosta lui iubită. După jumătate de oră în care am citit discuțiile, mi-am dat seama de un lucru urît tare, care m-a rănit grav în orgoliu și în mîndrie – da, am și eu d-astea. El o căuta pe ea, ea se enerva cînd auzea că el nu are timp de ea și că îi ascundea treburi. Dragii de ei, își aminteau cu mare drag, mai ales B, de clipele în care și-o trăgeau și se amețeau la petreceri. Mulți își pot imagina cum mă simteam eu atunci, avînd în vedere că îmi repetam adeseori că sunt nesimțită și că el nu are nicio vină că e așa de cumsecade și îndrăgostit de mine, de-mi face orice poftă.

N-am putut să mă abțin. L-am sunat după cîteva ore în care nu i-am răspuns la apeluri și i-am zis. Mai-mai că se ruga de mine să nu îl las baltă, pentru că îmi va dovedi că ține mult la mine și se sacrifică pentru relația noastră. Rămăsese blocat, iar cînd ajunse acasă, încetă orice contact cu ea.

După care a urmat o perioadă tare complicată pentru sănătatea mea și fericirea lui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s