demonul iubirii e o scoica cu suflet blestemat

Asculta-ma.

Ma intreb cum e sa te trezesti intr-o dupa-amiaza tomnoroasa, pe drumuri seci si linistite, cu radioul in boxe, uitandu-te pe geamul de Dacie obosita, ca ai trait viata pe pilot automat? Ca ai uitat de tine acum cativa ani buni, luni calde, zile reci si nopti albe? Ca ai trait o minciuna cu ochi verzi si zambet tamp?

Cum ar fi sa iti dai seama ca ai mintit ingenuu, fara sa stii, ca totul a fost alb si negru si mereu imaculat in gandirea ta, dar ca n-ai iubit pana la disperare, ca nu ti-a venit printul pe calul alb si ca ai ales Visul de copilarie in loc de rabdare? Cum ar fi sa te trezesti brusc, intr-o visare treaza, ca ai trecut cu viteza pe langa viata ta si ca nu ai 9 vieti la dispozitie pentru a o lua de la capat?

Acum, a cui e vina? Poate fi instinctul de conservare care iti protejeaza rostul si iti propune eficienta, eficacitate, randament sau fiabilitate, dupa o analiza bine structurata de tipul SWOT, cum se gandea un iubitor de iluzii.

Dar sufletul? Ce facem cu sufletul? Ce rost mai are el, daca e protejat de o carcasa robotizata, lasat sa putrezeasca in frica si ura si disperare si pofta de a iubi si respira tandretea?Ajungi sa te urasti pe tine, sa te sufoci, mancat de viu de spasmele unor emotii grandioase.

Alege cu sufletul cat mai ai timp. Chiar daca e fraier. El nu se lasa atins de limite, cantitati, analize si oportunitati. Nu cunoaste legi si drepturi. E libertatea deplina a spiritului. Sufletu nu oboseste, nu doarme, el danseaza in functie de bataile tremurului inimii tale si a celor pe care ii intalnesti cu acea inima fraiera. Sufletul e cumulul sferic de iubire universala care te-ar orbi daca s-ar materializa.

Si ne ramane un singur blestem: sa nu realizam ca nu ii putem face fata. Si mai trist e ca suntem deja morti cand incetam sa mai incercam sa-l ascultam si sa-i zambim. Suntem deja morti, la fel ca atunci cand incetam sa ducem scoica la ureche sa ascultam valurile.

 

Anunțuri

Un gând despre “demonul iubirii e o scoica cu suflet blestemat

  1. Da, dar încă simţim. Prefer oricând suferinţa realizării celor descrise de tine, decât ignoranţa unei vieţi anoste, lipsite de angoase, dar sterile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s