The Xx, sampanie si cele dragi mie

E primul prag dintre anii pierduţi în care nu mi-am imaginat nicio dorinţă. E prima aniversare plăcută în care am avut ce îmi doream deja: o stare de singurătate nostalgică necesară de mult timp, cu cele dragi mie de atîta timp. Oamenii care mă iubesc. Şi am primit cel mai bun cadou pe care puteam să mi-l fi dorit. Am învăţat suma greşelilor de pînă acum, am învăţat cine sunt şi ce sunt. Am reuşit să îmi cunosc trecutul şi să trăiesc prezentul aşa cum este el – o continuă surpriză fără artificii.

Cu The Xx în suflet şi-n timpane, am lăsat şampania de miezul nopţii şi mi-am visat viaţa – cu aromă de ocean, cu stînci abrupte, cu motanul în braţe şi bagajele în spate, alergînd după oameni. Mii de oameni cunoscuţi şi necunoscuţi, un freamăt impresionant în care m-am aşezat cu temerile toate şi speranţa schilodită pentru a ajunge dincolo de mal. Cu paşii goi, gustam apa rece şi pămîntul tăcut, fără o mînă de sprijin. Doar motanul speriat ascuns în sînul meu.

„Last night, the world was beneath us”. Vise, sunt plină de vise halucinante şi pline de viaţă, de nuanţe naturale cutremurătoare. Nu m-au părăsit niciodată. Sunt lecţiile mele, sunt ecuaţiile mele, dragele mele necunoscute pline de răspunsuri. E harta mea şi nu ai habar cum să o traversezi. Am rupt-o în scoarţele de copaci. Iubiţii mei.

La mulţi ani.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s