Unu

I

Îți simt prezența. Pe marginea patului, așezând discret cearșaful parfumat

de sărutările noastre calde.

Mi-aș dori să vezi prin mine și să te rog frumos:

Scoate-mă la lumină!

Revarsă-mă în apele din munți și spală-mi ochii de ploi.

Și când te gândești că sunt doar 2 metri între noi…

Zâmbetul ți s-a urcat într-un căprui de basm și stă ghemuit în pielea mea.

Doar piele. Mă întreb de poți ghici întrebarea

răspunsurilor mele umblătoare.

Mă îndoiesc.

Ești doar un prinț ce pictează cuvinte călătoare furate dintr-un grotesc

Pe care lumea ți l-a dat să-l joci.

Mă oprești din când în când, să mă întorci spre mine

Și nu văd decât banala reflexie deformată

A unei biete figuri de miere

pline de firesc.

Cu pielea arsă de gura ta, de gura lor, mă dezintegrez pe zi ce trece

În nopțile ude de amor.

Mă dor.

Ca articulațiile blestemate de furtuni.

Și nici nu știi cât o să le duc dorul când am să mor din nou

în brațele mele.

Mi-e dor de tine, dar recunosc că, cel mai mult, mi-e dor de

mine cu tine.

Cum n-am fost niciodată, nicicând,

Și cum nu vom fi.

Decât poate, într-un umil “poate” curios și plin de stări

Pe care l-ai refuzat timid de când m-ai cunoscut.

Când m-ai suflat celor 4 zări și predându-mă,

m-ai dat uitării.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s