Trei

Îmi ucid cu mâini de lut ființa-mi frumoasă.

Îi bate din ce în ce mai greu versul inimii,

În sufocare și-n strigăte mute de disperare

Și-o simt. Mă absoarbe.

Și-o las ca o lașă, o pradă violată de-amoruri de-o noapte.

Iluziile scâncesc după mine, mă cheamă să le-alint

Și să le cânt cum tristețea e privirea pierdută a fericirii oarbe.

Și sternul mi-e ascuns în cicatrice străvechi,

Din timpurile în care crângurile de gînduri mi-erau încă virgine

și-abia cunoșteau forța oamenilor de-a tăia dintr-o privire

toate vălurile ce-ascundeau

frumoasa nebună vie

de realitatea lor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s