cuceriri la apus

fata
De fier să fii şi tot nu m-aş opri din descântat,
Să-ţi gust emoţiile de metal şi palmele ridate de poveşti
Ce-au fost odată scrijelite cu nesaț
Pe sâni necopți și ochi sălbatici şi viori trupeşti.
Tremurul febril mi-l potoleai brutal c-o linişte de mort
Desprinsă parcă din inimi de vikingi sihaștri
Din ținuturi nepopulate-ai venit cu frigul, înot
Cu cerneala neagră a scriitorului înveninat, cu ea mă scrii.
Ascuns cu grijă de Artist într-un drag chip de lemn crud,
Distant, năucitor, prevestitorul furtunii în cerul meu cald
Şi-al comei în care mă afundă sacrificiul făcut
De dragul de-a bea acea emoţie în care mă scald.
S-o bei cu nesaţ
Până la însufleţire.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s