http://www.deviantart.com/art/the-lovers-110028897

Când dragostea a devenit o tulburare bipolară

Cred că mai știi acea lună de zile în care era plecat în altă burgezie și, deși orarul nu-ți permitea neapărat, ați învins timpul cu conversații puerile și gânduri mari virtuale, la distanță. Prindeați răsăritul împreună, scufundați în apele visării. Flirturile de la 5 dimineața. Prima glumă kinky după câteva destăinuiri inocente. Primul compliment șoptit cu greu la telefon, să te simți special, într-o seară de vineri, când erați de mână cu alte mâini străine. Ca replică, primul tău zâmbet tâmp pe tenul îmbujorat. Noroc că vă ascultați unul pe celălalt la telefon, să nu vă trădați lupta. Prima întâlnire spontană într-un club în care vrei să-ți bei amarul și-l vezi și vă urmăriți ca doi proști într-un joc de du-te-vino. Primul pahar împărțit cu tripuri nebune. Primul spart de nebunia trecutului și privirea către tine. Prima mahmureală de duminică dimineața, când el recita o poezie industrială, iar tu erai întinsă pe covor, goală ca o pasăre obosită de triluri nocturne despre îndrăgosteală. Primele mesaje de 5 cuvinte, gândite cu două ore în prealabil și programate intuitiv la orele de maximă bulversare interioară. Prima fotografie postată cu picurii de transpirație pe frunte, după ce i-ai dat tag. Din “prietenie”. Primul sărut stângaci în fața prietenilor lui. Primul dans cuminte în fața prietenelor ei. Primul mic-dejun ars de-a binelea, cu pansamentele aferente pe degetele tremurânde de emoție. Prima cină gătită în doi, într-o joi seara, iarna, pe masa de cafea din sufragerie. Prima așezare vicleană a mâinii pe piciorul ei, sub rochia fină, la filmul românesc ce rula în cinematograful gol.  Prima escapadă promisă la munte, la mare, la festival. Primele promisiuni ferbinți ce făceau inimile să freamăte de bucurie și de suspans. Prima dorință de a o vedea, ca o rugăciune scurtă. Primul lung ținut în brațe după ce ați făcut dragoste. Prima poză pe care i-o faci în timp ce doarme ca un copil de 16 ani, în patul tău. Primul ajutor de gentleman la cumpărăturile de după program, deși ea nu are nevoie. Minte. Prima floare îmbujorată de după-amiază, adusă de la țară într-o banală zi de marți, înainte să plecați la seara de teatru. Prima replică tăioasă și împăcatul dulce de după. Plus țigara. Prima încurajare serioasă după ce încrederea ți se clatină din temelii. Primul surâs plin de iubire de copil bătrân, ca răspuns la tăcerea tristeții tale. Prima oară când devii prioritate benevolă. Prima oară când începe acel „tu contezi”.

Primul moment în care îți întoarce spatele și tu îi cauți un buric al degetelor, să știi că nu te lupți cu coșmarurile singur și prima negăsire, în patul larg. Momentul nedeslușit în care pleacă fără să te sărute de bună dimineața la serviciu, când te prefaci că dormi. Momentul în care vrei să îl iei de mână, dar și-o retrage, pentru că nu e genul. Momentul în care te sărută doar pentru că aburii alcoolului i-au orbit simțurile. Momentul în care nu vorbiți cu zilele, pentru că timpul are răbdare, pare-se. Momentul în care el simte cu creierul și tu cu inima. Momentul în care îți retrage furculița cu îmbucătura din farfuria ta, pentru că nu mai sunteți copii. Momentul primelor reproșuri gratuite. Momentul distanței fără cearta pasională. Momentul în care nu îți mai adulmecă buclele. Momentul în care îți promite luna și-ți fură stelele căzătoare. Momentul în care tandrețea și alintul devin discuții seci despre filme, muzică și gâze. Momentul decisiv al priorităților care nu te includ. Momentul în care auzi “nu e ca și cum nu ne-am văzut de 10 zile”. Momentul în care nu are timp, deși timpul nu era o piedică pentru voi. Mai ales, momentul în care te privește fără să te privească. Momentul în care vă pătrundeți, momentul în care vrei să-l ții încrustat pe pielea ta și buzele tale, și el te-ntoarce cu spatele la așternuturi. Momentul în care uită să-ți spună “somn ușor” ținându-te măcar secunde în piept. Momentul în care devii opțiune. Momentul în care apare acel „for granted”.

De la îndrăgosteală la complacere. Când naiba am trecut peste etapele fireşti ale unui Noi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s