http://fc05.deviantart.net/fs44/i/2009/076/0/1/people_by_Audreynana.jpg

un simplu comentariu al povestilor voastre

Porneste clepsidra.

Aduna-te de dimineata, e timpul sa incepi cu majuscula.

Ai nevoie de razgaz pentru gandurile tale si de exercitiu, mult exercitiu, ca sa poti trece in cateva secunde de la euforia imbatatoare a senzatiei de a fi cu cei dragi tie la dezamagirea care face implozie in tine, cand se ivesc trecutul, prezentul si, poate, viitorul, in jurul tau. Agata-te de bucuria nesfarsita de-a fi cu oamenii care se conecteaza cu tine deasupra liniei de Bine. Priveste in spate la amarul celor care au coborat sub linie, dar cu zambetul pe buze. Hai, forteaza-l, ii va ajuta si pe ei, si pe tine. Lasa-te impulsionat de faptul ca boabele de nisip care se scurg cu secundele in tandem sunt prea firave sa le incarci cu teama si frustrari. Lasa loc timpului sa te umple de frumos. Concentreaza-te! Trezeste-te din reverie si lasa-te controlat de miscarile volatile ale impacarii cu tine si cu ceilalti si impartaseste, imprastie, raspandeste in jurul parfumul spiritului care te roaga duios sa-l lasi sa se dezbrace de greutate, in toata splendoarea lui nemarginita. Te simti ravasit si necompletat, dar nu e nimic. Viata curge, nimic mai mult. Accepta-te ca pe al tuturor, poate intr-adevar nu esti sortit unui singur om. Vorbesc in cunostinta de cauza, e tot mai lesne de inteles, dupa mult exercitiu si multa redundanta tacuta, ca uneori, chiar esti promis tuturor si nimanui in mod special. Eu sunt a tuturor oamenilor pe care ii intalnesc si probabil, a nimanui in mod special. Poate doar daca se nimereste un Cineva care sa-mi descoase de-a binelea sufletul si sa-l inchege stangaci, la momentul potrivit, in ceva imperfect, cu urmele stralucitoare ale destramarii. Pana la urma, asta e si farmecul. Sa moara iubirile pe capete si asta sa devina un mod de viata, o pecete, totdata sunt a tuturor si nu a unui singur om. Am mai zis. Vorbeam de redundanta… Intoarce-te spre tine si priveste-ti urmele. FIecare tresarire si linie fina ce se mai naste pe chip mai aduce aminte de o dragoste pierduta, un chip vaduvit. Un chip plin de amintiri. Un chip care traieste, nu imbatraneste, doar poarta amprente ale frumusetii uitate a lumii. Devine ispititor sa repeti aceleasi greseli, pentru ca te face sa te simti in siguranta povestea pe care o repeti la infinit, refuzand-o de fiecare data cu mintea si dandu-i putere cu sufletul, in acelasi, timp, ca sa fie de nestavilit. Poate c-ai trecut prin noptile imbibate-n caldura asternuturilor de prea multe ori, incat nu vezi cale de oprire. Resemneaza-te, cand e nevoie, ca asta e dreptul tau la fericire. Revendica-ti dreptul la fericire! Fericirea de-a oferi, fara a primi prea multe-n schimb. Vei obosi, fara doar si poate, pana la urmatoarea noapte, o prea multa noapte in sirul lung al celor ce vor veni, desi te minti ca urmatoarea dimineata va fi iarasi un punct si de la capat. Nu va fi. Nu va fi pana nu te va seduce thanatosul reincarnarii, metaforic vorbind, bineinteles. Trebuie sa te ucizi  ca sa renasti, stii? In timpul asta, renasc in tine noi povesti sadite degraba, prea degraba, in sufletele altora, ale acelor inconstienti care isi traiesc viata, ale rebelilor, ale frumosilor invingatori. Tu esti un frumos invins. Dar asta inseamna deschidere. Cuvintele te vor ucide, alintandu-i pe altii, ce poate fi mai drag? Resemnarea te va injunghia lent si sigur, insa ce nu te omoara te face mult mai puternic, o sa-ti dai seama la timp, sper. Te simti ca intr-o rascruce de drumuri, unde toti te trag in diferite sensuri frumos pavate cu sperante, promisiuni si escapade romantice. De vis! Le vei urma, trecand rapid de la una la alta, cand iti dai seama ca toate duc intr-o fundatura, dar tu te simti complet, usor usor, incerci pana iti moare si speranta, care renaste si ea, nu moare. Hraneste-te cu bucuria celor care te-au amagit, distrus, coborat, mintit, sedus, ignorat. Bea-le zambetele intoarse tampit, de oricare tip ar fi, dubleaza-le pe ale celor care nu te-au cunoscut si nu au vrut sa te recunoasca in viata lor. Habar n-au sa reactioneze, in afara de tiparul de suprafata pe care-l afiseaza tematori. Lasa-I sa se redreze singuri, tu doar fii in preajma lor. Asculta-le melodiile si acordurile strambe, sunt oameni frumosi. Sunt ai tai si ei habar nu au. Nu au habar de tine, dar te vor invidia. In final, te vor aprecia la distanta. E sentimentul pe care nu il vei avea recunoscut si validat niciodata. E intrinsec si mut. Cuvintele si-asa ranesc, de bine, de rau. Te ranesc pentru ca iti disturba echilibrul. Mai ai putin pana sa o iei de la capat cu alta carte cu si despre oameni necunoscuti, dar recunoscuti in jurul tau, citita cu nesat, in care te transpui in personajele sale, In indelunga cautare de sine si a sinelui celuilalt, insa nu faci parte din poveste. Dar povestile sunt in tine. Multumeste-te cu asta. Acum linisteste-te, coboara in spatiul zen si inchide-te putin in tine, e noapte. Ia pauze de povesti, iti vor incarca prea mult visele. Dormi, uneori e bine doar sa dormi, chiar si lucid. Ai dreptul. Revendica-ti dreptul la fericire. Uneori, vei fi egoist, oricum nu vei reusi pana la capat, cat timp o alta poveste cu alti oameni se tes in timpul in care dormi, luand pauza. Incheie cu punct

Intoarce clepsidra.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s