Călătoria din zori II

Stau cu gândul la tine.

Ca tristul neînvingător ce-ști înghite în sec dezamăgirile. Un învins care și-a revărsat toate iluziile vindecătoare asupra ta, panaceu, fără a pune preț pe ele. Și de fiecare dată când ridic pleoapele spre tine, mă rog universului să mă țină pe picioare încă o secundă, încă una, să am prilejul de-a-ți mai privi chipul, chiar și când închid pleoapele. Tu ești acolo. Că vrei că nu vrei, conturul luminii tale obscure mi s-a ars pe iriși. Nu mai sunt singură în ceața crudă a dimineții amorțite. Când trec pe lângă tine, fiecare siluetă, rând pe rând, dispare ca aburii pe geamul ferestrelor calde. Valuri spumegânde îmi revarsă privirea spre tine, ca un miraj în deșertul de promisiuni fade. Rămâi tu, doar tu, nimeni în jur, clar ca lumina zilei, iar corpul meu nu poate reacționa decât ghidat de mîinile tale.

Ca o marionetă vie în brațele tale, cu gura până la urechi, fericită ca și când timpul moare odată cu noi în clipa următoare.  Sunt avidă de respirația ta. Sevrajul e crunt, mă găsește lac de surâsuri tâmpe necontrolate. Abund a pasiuni și a răbufniri intense, de parcă lupii se luptă-n mine, lacomi și înfometați, dornici să urle-n profunzimea nopții sufletului meu. Și mă trezesc atât de blocată, de parcă lumea nu e de ajuns de pregătită pentru o asemenea cascadă de  sentimente și preaplin de bucurie. Rămân doar cu atacurile de panică și o muțenie asurzitoare care-mi zbiară când adorm și când mă trezesc: „Mai poți?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s