cuvintele din gurile noastre / words dripping from our mouths

RO

Ești prea mult

De când vorbim în dragoste de prea mult? Cum aș putea să fiu mai puțin și de ce aș face asta? De ce m-aș mărunți la un nivel suportabil, când fugim de mediocritate în căutarea beatitudinii? Ne dorim prea mult și e prea mult asta

Prea drăguță

Hai să folosim frumoasă pentru că de aceea a fost creat

Prea tristă

Tristețea e un acasă care mă protejează când vii și pleci, vii și pleci, vii și pleci

Prea negativistă

Se luptă logica și rațiunea cu speranțele deșarte pe un câmp de luptă însângerat

Prea bună pentru mine

Bunătatea nu are termeni de comparație, dar avem prostul obicei de-a urî ce ne poate iubi așa cum suntem

Nu ești îndeajuns

Trage-mă de mână din hăul în care m-ai găsit și mai bine completează-mă

Nu ești destul

Inima mea e cât un pumn, cât să lupte pentru îndeajuns

Gândești prea mult

Nu e vina mea, nu e vina mea, sunt viețile ce le-am trăit și le voi trăi care mi se derulează în fiecare celulă a creierului

Vorbești prea mult

Dar sunt atâtea de spus despre cât de frumoasă e viaţa și tot n-ajung cuvintele toate la un loc, scrise într-un  vocabular de clasa a treia, mai ţii minte?

Simți prea mult

Nu e vina mea, nu e vina mea, universul e infinit și-i simt muzica în freamătul cărnii când te ating

Prea drăgălașă

Nu toate scrisorile de dragoste încep cu dragă, dragul meu?

Nu sunt destul de bun pentru tine

O traducere seacă pentru nu ești genul meu, nenorocitule

Nu sunt potrivit pentru tine

Idem, nenorocitule

Nu sunt ce îți trebuie

Nici eu nu știu ce îmi trebuie, hai să scoatem trebuie din ecuația de iubire și să o înlocuim cu buze lipite și mușcate până când sângele ni se amestecă în noi

Chiar ești simpatică

Doar un scut pentru toate fricile care mă violează seară de seară, pe întunericul parșiv

Nu ești iubibilă

Sau o rugăciune pe repeat pe care o aud ieșindu-mi pe gură în fiecare vis de dimineață și care se asimilează-n cortexul prefrontal

Nu ești specială

E atât de trist când normalul unei lumi ideale devine ceva special şi nepereche

Nu ești magică

Am uitat că ești agnostic convins. Dar magia se naște când fugim unul într-altul, nu unul de altul

Ești prea banală

Mi-ar plăcea asta, pentru că ar însemna șanse la o poveste cu până la adânci bătrâneți

Ești prea idealistă

Refuz să renunț la idealurile care mă fac ceea ce sunt

Nu ești pentru timpurile astea

Și încă aștept o mașină a timpului, dragule, dar voi muri până atunci în timpurile nepotrivite

Trebuia să te naști în altă eră

Mi-ai spus-o cu răutatea unui om plin de sine, însă poate transformăm era asta în ce trebuia să fie

Prea agitată

Mi se gudură zâmbetul când te văd trezit lângă mine, îmi tresaltă spiritul înaintea fiecărui sărut, sângele clocotește când îmi mângîi fața, îmi asum

Prea stresată

Încă sunt sub tratamentul psihologic și al suplimentelor adaptogene, dacă ai avea răbdare…

Prea stresantă

Și mintea îmi spune același lucru, e greu să mă abțin când totul mă consumă celulă cu celulă

Prea slabă

Citeam recent, deși știam de mică, că vulnerabilitatea înseamnă adevărata putere

Prea sinceră

Adevărul doare pe moment și curăță smoala măștilor care ni s-au lipit de față, minciunile nu se cicatrizează niciodată. De ce ți-aș face asta?

Prea naivă

Și asta te-a atras de la-nceput

Prea credulă

Credința ne ține-n viață, trebuie să cred în mine ca să nu rămân o stafie printre alte stafii

Prea deșteaptă

Credeam că asta te va incita, nu speria, dar uitasem că nu există om mai presus de tine

Prea emoțională

Compensez și eu cum pot frigiditatea de care dai dovadă de fiecare dată când îmi dezbrac sufletul în tine.

______________________________

EN

You’re too much

Since when did we start to talk about too much in love? How could I be less and why I’d do that? Why I’d crumble so you’d endure me, when we’re all running of mediocrity searching for bliss? We desire too much and this is too much

Too nice

Let’s say beautiful, that’s why this word was created for in the first place

Too sad

Sadness is my home which protects me when you come and leave, come and leave, come and leave again

Too negative

Logic and intellect fight with lost hopes on a bloody battlefield

Too good for me

Kindness has no comparison, but we do have a stupid habit of hating what could love us as we are as a whole

Not enough

Grab my hand and lift me up from the hell you found me and complete e instead

Too insignificant

My heart is the size of a fist enough to fight for enough

Thinking too much

It’s not my fault, there are the lives we lived and I’ll be living with you which enroll in every cell of my brain

Talking too much

But there are so many words to talk about how beautiful is our existence and words stil aren’t enough written in a primary school vocabulary

Feeling too much

It’s not my fault, the universe is infinite and I could hear its music in my flesh when I touch you

Too cute

Arent’ all love letters starting with dear?

Not good enough for you

A dull translation for you’re not my type, you asshole!

Not the right one for you

Idem, asshole

Not what you need

I don’t even know what I need, let’s erase the need from this ecuation of love and replace it with our lips pressed and bitten until our blood blend into we

You’re really cute

Just a shield for all the fears that rape me every night of filthy darkness

You’re not lovable

… or the prayer on repeat I keep hearing coming out of my mouth in every morning dream and which finds its way to my prefrontal cortex

You’re not special

It’s so sad when the normal of an ideal world becomes special

You’re not magical

I forgot you are an agnostic. PS: magic is born when we run into eachother, not from eachother

You’re too trivial

I’d like that, it would mean that there is hope for a happily ever after love story

You’re such an idealist

I refuse to give up on the ideals that made me who I am

You’re wrong for these times

And I still waiting for a time machine, honey, but I’ll die in the wrong time

You should have been born into another era

You told me that with the spite of a man full of himself, but maybe this era into the right one

Too fussy

My smile fawns when I see you waking up with me, my spirit exults before every kiss, my blood boils when you caress my face, I admit

Too stressed

I’m still on psychological treatment, if you’d be patient…

Too stressful

My mind tells me the same thing, it’s hard to contain myself when it consumes me bit by bit

Too weak

I was reading recently, although I knew it from the start of my existence, that vulnerability means true power

Too honest

Truth hurts, but cleanse the tar of our pretending masks, and the lies never heal. Why would I do that to you?

Too naïve

And this is what you liked about me in the first place

Too gullible

Faith is what keeps us alive, I need to believe in me so that I wouldn’t be a ghost among ghosts

Too smart

I thought that turns you on, not scare you, but I forgot that there is no man above you

Too emotional

I try to compensate as much as I can the frigidity you manifest every time I put my naked soul into you

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s