Despre familie si „alti demoni”

Am fost invatata ca familia inseamna parintii, fratele, neamurile – tot arborele genealogic. Asa ca asta mi-a definit realitatea familiei. Cu timpul, la etapa in care nu am mai imitat realitatea parintilor si am inceput sa imi pun intrebari, sa imi dezvolt propriul sine, propria viata, involuntar am ajuns la credinta (asumata si verbal) ca familia, pentru mine, sunt si anumiti prieteni. Oameni cu care am o legatura dincolo de gradul de rudenie. La alta etapa, dupa multe experiente revelatoare ca pentru oricine incearca sa se afle, sa se regaseasca pe sine, cea in care sunt in prezent, familia incepe sa fie oamenii. Si, chiar daca suna idealist – ori naiv si chiar prosteste pentru unii, stiu – intreaga Viata, cel putin de pe acest pamant. Natura ca familie. Si, uneori, gradul de rudenie nu imi inspira deloc familie ca definitie primordiala. Familie mi-e si motanul, momentan, cumva.

Am citit multe texte astazi, cat si comentariile lasate pe social media, culminand cu un articol de opinie din Dilema Veche, si mi-au venit in minte aceste randuri. O alta opinie intr-o mare de opinii, evident. Asa ca am cautat, din curiozitate, mai multe despre etimologia cuvantului familie. Radacinile. Ca si familia, sunt ambigue. Definitiile raman deschise din atatea perspective!

Pe parcursul etapelor vietii, credintele limitative (bariere de gandire  preluate din mediul in care am crescut ca fiind firesti, desemnand “realitatea”) din stare latenta, au ajuns sa fie constientizate, asumate si, in cazurile fericite, sterse la varsta adulta pentru a ne implini propria viata.

Etimologia cuvantului familie

Se pare ca vechimea cuvantului familie in contextul romanesc exista de doua sute de ani, provenind din limba latina. Posibil sa fi fost influente si franceza si italiana (famille, famiglia). In primele scrieri romanesti, ar fi aparut forma fămaie, prin schimbari fonetice, ducand la famaeie si, ati ghicit, femeie.

Ca inteles, in textele secolelor trecute, femeia era desemnata sotia si copiii sau numai copiii. Pe scurt, familie si femeie sunt, la origine, acelasi cuvant: familia. Sursa aici.

In unele surse internationale, latinescul familia desemna servitorii familiei dintr-o casa (sa ii zicem gospodarie pentru a fi mai aproape de intelesul ei), rude si servitori. Famulus insemna servitor, sclav. Cuvantul latin rar apare cu sensul de “parinti cu copii” – pentru  care era folosit mai degraba termenul de domus. De altfel, famula insemna “femeie servitoare”. Familiaris desemna “apartinand de o gospodarie/casa”. Familiaricus – sclavii unei gospodarii. Familiaritas – “prietenie apropiata”.

Din 1540, familia (in contextul britanic) insemna “colectivul de persoane care formeaza o gospodarie, guvernata de un lider si un guvernamant domestic, incluzand parinti, copii, servitori”. Doua sute de ani mai tarziu, insemna “parinti si copiii lor, fie ca se intelegeau bine sau nu”, iar, ca sens general, “persoane apropiate prin legatura de sange, inclusiv matusi, unchi, verisori”. De asemenea, “orice grup de lucruri clasate pe baza inrudirii, bazat pe caracteristici comune care il diferentiau de altele”.

Amuzant mi s-a parut si asta, din Century Dictionary, din 1902: “o familie fericita – un ansamblu de animale din diverse habitate care traiesc amical, sau cel putin in liniste, impreuna in aceeasi cusca”.

Familia ca un construct social

Forma sociala de baza, realizata prin casatorie sau concubinaj neformal, care uneste pe soti (parinti) si pe descendentii acestora (copiii necasatoriti), conform Wiki. De asemenea, aici se spune ca originea latina provine de la famulus – sclav de casa, inteles care s-a schimbat de-a lungul timpului (deci nimic batut in cuie…). Mai mult, familia insemna proprietatea barbatului – sotie, copii, sclavi, avutul, nefiind intre ei relatii familiale, ei fiind o proprietate subordonata.

Baza biologica devine neconcludenta de vreme ce o familie poate adopta. Functiile sociale ale familiei sunt cea de socializare, economica si politica – pentru copii. Aici se vorbeste si de functia juridica – din constitutie, cu scopul protejarii familiei in societate (alocatii, intretinere, legi de adoptare ori mostenire), deci vorbim de drepturi.

Modelul traditional implica asocierea privata dintre un barbat, o femeie si copiii lor naturali, unde barbatul are rol asupra sotiei si copiilor, cu diviziune clara intre privat si social – legile reglementeaza sfera publica, iar legislatia traditionala privind casatoria se bazeaza pe diviziunea sexuala a muncii in gospodarie si societate.

Exista si modelul contractualist (asocieri bazate pe acorduri, parteneriat unde nu se amesteca statul) care se refera la detasarea de stereotipuri, permite adoptia, sarcina contractuala (cu mama surogat), dreptul la adoptie pentru cupluri de homosexuali si lesbiene, cat si pentru persoane singure (nicio categorie nu e mai presus sau mai prejos decat alta).

Si mai exista modelul comunitar, in care familia tine de apartenenta la comunitati etnice, regionale, religioase, uneori diferite de  cele ale societatii predominante. Iarasi, accent pe societate si grupuri.

Problema căsătoriilor între parteneri de același sex nu poate fi lăsată doar pe seama părților implicate, ci aparținând domeniului decizional comunitar, în baza tradițiilor și a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecată. Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar păcătuiesc limitând libertățile individuale și pluralismul social.

Prin urmare, tot un construct social care in niciun caz nu este natural, firesc, dat de la Dumnezeu, ci pur social si care presupun limitari de drepturi si libertati.

Mai este si modelul bazat pe drepturi (legislatia familiala):

Există două poziții mai importante privind drepturile: prima, concepe familia ca pe o entitate unitară, îndreptățită la a fi ocrotită de amestec sau de intervenție din parte statului; a doua, atribuie drepturile fiecărui individ, care trebuie protejat de prejudiciile pe care statul l-ar pute ridica în calea opțiunilor și comportamentelor sale intime. Conflictul care se conturează este între drepturile individului și cele ale familiei. De pildă, violența domestică face necesară intervenția statului pentru protejarea victimei. Dreptul la contracepție este un drept al cuplului, dar și al individului, chiar împotriva deciziilor partenerului său.

Pe mine m-a pus pe ganduri si mi-a starnit mai multa deschidere fata de imperfectiunea atator tipuri de societati pe care le tot construim, in care traim si de care scapam pentru una noua. Si cat de vast e subiectul familiei. Mai multe modele si explicatii aici.

Ce mi-a mai placut aici a fost – lucru negat de multi din lipsa de informatie – ca forma de familie aparuta in istorie a fost familia matriarhala – capul familiei fiind femeia – si apoi patriarhala. Dar si mentionarea faptului ca, in unele culturi, o familie poate fi monogama si poligama (barbat casatorit cu mai multe femei). Ca acum, sa fie considerata o familie si perechea necasatorita cu sau fara copii. Iarasi, construct social dezvoltat in timp.

Familia are un rol universal, de baza, pentru fiecare societate in parte. Dar, in timp, transcede o mentalitate prin faptul ca trebuie inteleasa din mai multe puncte de vedere, fiind un sistem flexibil, divers si adaptativ.

Adevarul tot adevar ramane,  chiar daca nimeni nu-l crede. O minciuna e tot minciuna, chiar daca toti o cred.

Homosexualitatea/”relatiile nefiresti” in Biblie

Acum ceva timp, cand inca subiectul homosexualitatii era la fel de can-can ca si acum, am avut chiar o discutie interesanta cu o prietena de-ale mele, privind referintele religioase, cele din Biblie cel putin (nu ma arunc mai incolo pentru ca nu am avut cum, deocamdata, dar ar fi interesant de dezbatut). Stiu ca e un punct sensibil, stiu, dar merita luat in calcul daca vrei sa castigi intelepciune catusi de putin. Chiar astept completari.

Evident, stiu si imi asum feedback-ul controversat care se naste din orice tine de sfera religioasa, pentru ca, nu-i asa, cu totii stim adevarul pentru  ca e scris in Biblie (PS: am citit biblia de cand eram mica si mi s-a parut o carte extraordinara, plina de metafore si cu scopul de a ajuta pe fiecare sa interpreteze povestile si sa devina mai bun). Uitam ca si ea a fost scrisa in anumite contexte, in anumite timpuri si societati, iar ideea de baza, ca la orice poveste – si aici ma refer la poveste in adevaratul sens al cuvantului, care sta la baza vietii (recomand cu emotie Eroul cu o mie de chipuri scrisa de Joseph Cambell, o adevarata revelatie pentru oricine doreste sa cunoasca, si mai ales, sa se cunoasca) – este sa interpretezi cat de corect la vremurile tale, invatand lectiile.

Asadar, pasajele legate aparent de homosexualitate si pacatul sexului oral, desi sodoma ar insemna relatii sexuale de acelasi sex (Vechiul Testament). Pe scurt, ele se refera la abuzul si violul in grup al vizitatorilor cetatii si nu numai.

„Doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta cetăţii. Şi văzându-i, s-a sculat şi s-a plecat înaintea lor (…) iar el i-a rugat stăruitor să le fie gazdă şi s-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el le-a gătit cina, le-a copt azime şi au mâncat. Dar mai înainte de a se culca ei, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa şi strigau la Lot: Unde sunt oamenii care au intrat la tine? Scoate-i afară ca să-i cunoaştem (…) Lot a zis către ei: Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot să faceţi cu ele ce vreţi (…) dar oaspeţii aceia pe care-i găzduia în casă au încuiat uşa şi pe oamenii de afară, i-au lovit de orbire (…) Iar în revărsatul zorilor, îngerii i-au zis lui Lot: Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii întrucât Domnul ne-a trimis să pierdem locul acesta”(Geneza 19:1-13).

Lasand la o parte faptul ca multe s-au schimbat in Noul Testament fata de cel Vechi, tocmai datorita evolutiei societatii atat de necesare, cel putin ce am inteles eu (si altii) este ca desfranarea/preacurvia/abuzul sexual a fost pedepsita, lucru de care sunt in stare… toti oamenii. Si aici niste completari si interpretari interesante.

Mie mi-a atras atentia mai mult acest articol, unde se iau in perspectiva mult mai multi factori, poate greu de acceptat de cei adanc inradacinati in credinte limitative. Singurul comportament condamnat este violul in grup, dar si aroganta, lipsa de griji, lipsa altruismului, incestul.

De asemenea, am ales sa nu urmam fix ce scrie in Biblie, in functie de nevoile noastre (consumul de carne de porc, camila, iepure, fructe de mare; a doua casatorie, casatoria cu o femeie care nu mai e virgina etc.; taierea parului, mustatei; tatuajele).

Many modern translators have rendered these terms as sweeping statements about gay people, but the concept of sexual orientation didn’t even exist in the ancient world. Yes, Paul did not take a positive view of same-sex relations (nor did he support women speaking in church…), but the context he was writing in is worlds apart from gay people in committed, monogamous relationships. The Bible never addresses the issues of sexual orientation or same-sex marriage, so there’s no reason why faithful Christians can’t support their gay brothers and sisters.

Ceva, in mine simte mahnire si coplesire, legate atat de faptul ca e greu pentru un om sa cuprinda atat de multe perspective empatice care sa aduca un echilibru. Toate perspectivele ca prin prisma unui Sine, Dumnezeu, entitate atotcunoscatoare, absoluta. Evident imposibil, iar ajungem la credintele personale.

Dar mai ales de faptul ca oamenii, Familia, e in stare de a merge pana la distrugere, prinsi in capcana credintelor limitative, a lipsei de empatie, a urii latente si, mai ales, a disocierii adanc inradacinate si nerezolvate intre eu si tu, intre noi si voi, intre eu si ceilalti (vezi rasismul, de exemplu). O continua competitie, de care pe care, menita sa ne aduca un singur trofeu in final. Pierderea de sine. Singuratatea. Egoul. Nefericirea.

De asemenea, nimeni nu e de blamat, cand fiecare incearca, inconstient sau constient, sa faca loc de mai bine, atat cat poate si cum poate.

Dar, la un nivel mai pragmatic, poate, repet, poate ar trebui sa luam in calcul pentru orice concept pe care il vrem universal, imuabil, nu opiniile personale, ci pana unde merge ingradirea de drepturi si libertate, cat si pana unde merge libertinajul si entitlementul. Nu contest importanta puterii juridice. Doar ca, in fond, stim prea bine, legea nu e menita sa tina cont de moralitate.

Orice ni se pare nefiresc in realitatea personala nu ar trebui sa accepte stereotipuri fara putina desschidere. Asa cum o familie hetero poate avea copii gay etc., buni sau rai, periculosi sau nu, abuzati sau nu, asa se poate intampla si in cazul unei „familii” de alta valenta. Cum legatura de sange nu garanteaza iubire si protectie copiilor, asa cum un parteneriat/o casatorie intre un barbat si femeie nu garanteaza iubire si protectie partenerilor, asa se intampla in orice tip de relatie. Mi-e greu sa inteleg cum poate cineva pune semn de egal intre un cuplu de homosexuali si doi burtosi urmarindu-se in curul gol prin casa in fata copiilor. In primul rand, asta o poate face oricine, indiferent de orientare sexuala, si inseamna abuz (nu ma limitez la cel sexual). La fel cum poate insemna si violenta in familie, indiferent de sex. Si paralelele sunt multe. Prin urmare, prea multe etichete, prea putina perspectiva sau sens.

E un subiect atat de vast incat nu ramane decat  sa punem in balanta plusurile si minusurile din cat mai multe puncte de vedere (sociale, juridice etc.), responsabilitatea pentru o schimbare si deschidere fata de o noua societate. Nici mai buna, nici mai rea. Cat luam in calcul? Cat simtim, cat riscam? Cat ne protejam, cat ne limitam? Cine suntem, ce dorim?

Si aici intervine Iubirea.

PS: Am scris sub febra discursului interior si al intrebarilor sinelui, deci cu siguranta sunt multe de completat si argumentat. Asa ca sunt deschisa la alte perspective (pertinente).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s