mătăsurile bete de joi

Mi se desfac cusăturile cu fiecare gând la tine, tremură pielea și arde în timp ce acele grele Își fac de cap cu tivurile, e ca o melodie lentă, unde jucăm roluri, roluri grele, mai grele decât somnul, ne ascundem după palme reci și albe le vrem tremurânde, în sinea noastră sunt tremurânde, zvâcnesc palpitațiile ca într-un strigăt mut. Ca în povești, măștile sunt greu … Continuă să citești mătăsurile bete de joi

One Piece

De ce One Piece e cel mai mișto anime din prezent

„What’s gone, is gone! But ask yourself this, what remains?!” De când urmăresc anime-ul One Piece, sunt fascinată de hazul de necaz pe care-l emană toate personajele lui. Sunt un echipaj de pirați dornici de a-și atinge potențialul, visul, sensul vieții, fiecare salvat de căpitanul lor idiot, ambițios și naiv, care ține atât de mult la prietenii lui, acești nakama. În cultura japoneză, respectul față de natură, … Continuă să citești De ce One Piece e cel mai mișto anime din prezent

drumul mătăsii

Vreau să mă îmbrac în tine pielea ta e mătase pentru buricele degetelor mele mi-e teamă să nu o agăț cu despărțiri din trecut e o finețe fără cusături uneori nici nu o simt pe mine, în muțenia rece a dimineților seara doar, corpul tău mă strânge cu umbre tivurile degetelor tale și cusăturile unei inimi încă neînvinse mă fac să resimt propriile tale amintiri le … Continuă să citești drumul mătăsii

cuvintele din gurile noastre / words dripping from our mouths

RO Ești prea mult De când vorbim în dragoste de prea mult? Cum aș putea să fiu mai puțin și de ce aș face asta? De ce m-aș mărunți la un nivel suportabil, când fugim de mediocritate în căutarea beatitudinii? Ne dorim prea mult și e prea mult asta Prea drăguță Hai să folosim frumoasă pentru că de aceea a fost creat Prea tristă Tristețea … Continuă să citești cuvintele din gurile noastre / words dripping from our mouths

cuvintele nu ies la joacă

Cuvintele nu ies la joacă. Ţi-ai acoperit durerea în negru cât mai lung lung s-adăpostească genunchi vineţi şi-obosiţi de-nchinăciuni de plecăciuni şi rugăciuni cu vocea mult prea joasă, Iar dresurile negre nu fac decât să-ţi fure forma, ca nu cumva vulpoii s-adulmece ce fierbe tot sângele-n obraji, nestăvilit de dor, Dar nu uiţi de contur conturul negru abanos ce-ţi prelungeste setea, te-nchizi pe dinafară, laşi … Continuă să citești cuvintele nu ies la joacă

Jucăm dactilografie

Începutul meu nu are continuare Şi al tău nu are viitor Fără mine   Toate cuvintele pe care le citesc cu sufletul îmbătrânit Nu au muzicalitatea posibilităţilor universului tău De-a mă citi Te ghicesc într-un viitor paralel Şi nu-mi dau seama unde Dar simt Cum pulsezi viaţa în mine, în fiecare noapte neagră, Nu e neagră, e doar adormită de beţiile de tine, Şi sângele-mi … Continuă să citești Jucăm dactilografie

cu pecețile în spate

„Eu cred cã pentru evaluarea adevãratei perversitãți a rasei umane ar trebui ca una dintre cele mai puțin credibile și plãcute activitãți sã fie subiectul isteriei si represiunii. Dar pentru a nu te reprima este necesar sã eliberezi tot felul de forțe negative si totodatã distructive.” „Dacã nu mã înșel, numai un conflict între forțele distructive poate crea ceva nou.” „Ești convinsã cã pornirea sexualã … Continuă să citești cu pecețile în spate

“Ce dă cu adevărat sens întîlnirii este căutarea” (José Saramago, “Toate numele”)

„Trebuie să existe în capul meu şi, desigur, în capul tuturora, trebuie să existe un gînd autonom care gîndeşte pe cont propriu, care ia hotărîri fără participarea altui gînd al celui pe care-l cunoaştem de cînd ne ştim şi căruia îi spunem tu, cel care se lasă ghidat de noi pentru a ne duce acolo unde conştient credem că vrem să mergem, dar care, în … Continuă să citești “Ce dă cu adevărat sens întîlnirii este căutarea” (José Saramago, “Toate numele”)

„În căsătorie există trei fiinţe” (José Saramago, “Toate numele”)

„Vreau să vă explic ceva, Spuneţi, Vă voi întreba mai întâi dacă ştiţi câte fiinţe există într-o căsătorie, Două, bărbatul şi femeia, Nu, domnule, în căsătorie există trei fiinţe, femeia, bărbatul şi aceea pe care eu o numesc a treia fiinţă, cea mai importantă, fiinţa constituită de bărbat şi femeie împreună, Nu m-am gândit niciodată la asta, Dacă de exemplu, unul dintre soţi comite adulter, … Continuă să citești „În căsătorie există trei fiinţe” (José Saramago, “Toate numele”)

„Sînt lucruri pe care numai anxioşii le cunosc bine.” (José Saramago, „Toate numele”)

„Nu cred că, în viaţă, e o regulă bună să te laşi condus de hazard, Cine suntem noi pentru a vorbi de consecinţe, dacă, în şirul interminabil al celor care necontenit ne ies în întâmpinare, n-o putem vedea decât pe prima, Asta înseamnă că se mai poate întâmpla ceva, Ceva,  nu, totul, Nu înţeleg, Numai pentru că trăim cufundaţi în noi înşine nu ne dăm … Continuă să citești „Sînt lucruri pe care numai anxioşii le cunosc bine.” (José Saramago, „Toate numele”)

nerostite

Iubitului meu mut   Obișnuiai să absorbi durerea cu liniște. Liniștea rău-prevestitoare dintr-un pat cald, După un film neterminat de amor consumat cuminte, Fără cuvinte. Dar nu știam. Săreau scântei ori de câte ori ți-atingeam Ființa fierbinte. Dar cu spatele întors, te-ai ridicat, Bucuros, Să-mi mai întorci spatele o dată, ca de fiecare dată, Și cu privirea blocată Înainte. Sunt un clișeu îmbibat de adevăruri … Continuă să citești nerostite

cuceriri la apus

De fier să fii şi tot nu m-aş opri din descântat, Să-ţi gust emoţiile de metal şi palmele ridate de poveşti Ce-au fost odată scrijelite cu nesaț Pe sâni necopți și ochi sălbatici şi viori trupeşti. Tremurul febril mi-l potoleai brutal c-o linişte de mort Desprinsă parcă din inimi de vikingi sihaștri Din ținuturi nepopulate-ai venit cu frigul, înot Cu cerneala neagră a scriitorului înveninat, … Continuă să citești cuceriri la apus

Trei

Îmi ucid cu mâini de lut ființa-mi frumoasă. Îi bate din ce în ce mai greu versul inimii, În sufocare și-n strigăte mute de disperare Și-o simt. Mă absoarbe. Și-o las ca o lașă, o pradă violată de-amoruri de-o noapte. Iluziile scâncesc după mine, mă cheamă să le-alint Și să le cânt cum tristețea e privirea pierdută a fericirii oarbe. Și sternul mi-e ascuns în … Continuă să citești Trei

II

M-am agățat în ideea de-a rămîne îndrăgostită și-am uitat cum e să admiri stelele cu răbdare. Pentru fiecare cosiță împletită din basme ireale Am mai pierdut o zână, am mai pierdut o viață-n visare.   O lună de copilărie și false tandrețuri, plină până la refuz. Dar dincolo de astrele din irișii când triști, când veseli în privire Sălășluiește o oază de contraste care n-au … Continuă să citești II

Unu

I Îți simt prezența. Pe marginea patului, așezând discret cearșaful parfumat de sărutările noastre calde. Mi-aș dori să vezi prin mine și să te rog frumos: Scoate-mă la lumină! Revarsă-mă în apele din munți și spală-mi ochii de ploi. Și când te gândești că sunt doar 2 metri între noi… Zâmbetul ți s-a urcat într-un căprui de basm și stă ghemuit în pielea mea. Doar … Continuă să citești Unu

Mi-am spus

Ti-as spune sa ai incredere in oameni, Dar oamenii te-agata la primele emotii si atingeri Cu ghearele reci si unghii imbibate-n otrava mortii Picatura cu picatura, pe suflet ti se prelinge… Ti-as spune ca sufletul lor porneste din visul pur Al tinerii de mana pe sub copacii inverziti de ploile tale Dar ghemul incalcit ce palpiteaza sub sternul innegrit E mort de la prima dezamagire … Continuă să citești Mi-am spus

de fiecare data

Sufletul meu mai pierde cate-un razboi de fiecare data cand imi dai drumul pe fereastra luminii iar picaturile de tremur se usuca pe obrajii infierbantati de fiecare data cand imi zdrobesti oasele imbibate de fluturii care zboara innebuniti de goliciunea chipului tau intristat de ploi. Ma lasi dezbracata de cuvinte, dragile mele cuvinte care te imbraca cu textura zambetelor mele firave de fiecare data cand … Continuă să citești de fiecare data