Despre familie si „alti demoni”

Am fost invatata ca familia inseamna parintii, fratele, neamurile – tot arborele genealogic. Asa ca asta mi-a definit realitatea familiei. Cu timpul, la etapa in care nu am mai imitat realitatea parintilor si am inceput sa imi pun intrebari, sa imi dezvolt propriul sine, propria viata, involuntar am ajuns la credinta (asumata si verbal) ca familia, pentru mine, sunt si anumiti prieteni. Oameni cu care … Continuă să citești Despre familie si „alti demoni”

„Veniti, toti credinciosii, sa ne inchinam…”

________ Întinsă și cufundată cu capul în perna moale, după masa cu televizorul, undeva în colț, unde lumina televizorului anula total imaginea feței mele palide. Mi-am dat seama, privind pe rând la mamaia, mama și tata adormit în fotoliu, că ei n-au nicio vină. Credința le este pârghie de bine. Mi-am dat seama, totodată, că nu mai am pe nimeni nici sus. Știam deja că … Continuă să citești „Veniti, toti credinciosii, sa ne inchinam…”

Ce faci când devii inuman?

Dintotdeauna am fost fascinată de reacţiile oamenilor, dar şi de a mea, în situaţii de genul ăsta. De când eram mică  voiam să ajut lumea, dar fără să pară martirism sau obligaţie, în fond, e uman. Miercuri dimineaţa, ora 9 şi ceva, clasicul moment în care stai la intersecţie gândindu-te ce poți prinde mai repede, tramvaiul sau autobuzul spre muncă? Evident, legile lui Murphy și-au … Continuă să citești Ce faci când devii inuman?

Nimic nu mai e ce-a fost cînd vine vorba de relaţii

For me, beauty is a physical sensation, something we feel with our whole body. It is not the result of a judgement. We do not arrive at it by the way of rules. We either feel beauty or we don’t. ~Jorge Luis Borges, Seven Nights Nimic nu mai e ce-a fost cînd vine vorba de relaţii interumane îmbibate în amor. Pe principiul „divide and conquer”, … Continuă să citești Nimic nu mai e ce-a fost cînd vine vorba de relaţii

Verdele crud al pământului nou

Foto: Roberto Enea   Alergam, cu respiraţia tăiată, ca de propria moarte, pe o stradă umedă, rece ca gheaţa, cu tălpile goale. Mă dureau perniţele degetelor şi nu conta, fugeam cu viteza celui ce nu vrea să se sfârşească lumea pentru el. Pielea-mi era uşor transparentă, de parcă secătuisem, iar printre vene, defilau emoţiile cele mai insidioase. M-am oprit la marginea lumii. Sus, pe munţi, … Continuă să citești Verdele crud al pământului nou

nimicnicie

Invoc toți copacii, toate driadele, Luați ascultare la un strigăt absurd, Asurzitor, Care consumă toate celulele unei cărni îmbătrânite, Nu caut un Dumnezeu pentru că el există, Deocamdată, În mituri, fărădelegi spirituale și, mă bucur, mai ales, în pastile ale fericirii, ignor ce sufletul și mintea se ceartă, e o încăierare pe care o potolesc cu sete, cu setea de licori magice, ieftine, și ce … Continuă să citești nimicnicie

Drumul de la teorie la practică în îndrăgosteală fute tot

Illustration by Corrine Merola Am dus atâtea discuții privind îndrăgostirea: când vine, cum vine, se formează odată cu chimia, cu atracția sexuală de la început, sau vine în timp? Multe prietene de-ale mele îmi spun că dacă nu e din prima chimia, nu e nimic. Dacă chimie nu e, nimic nu e. Problema e că, de-a lungul vieții mele, întotdeauna a venit în timp. Am … Continuă să citești Drumul de la teorie la practică în îndrăgosteală fute tot

e groaznic să nu poți împărtăși frumosul

Scriu şi rescriu aceleaşi sentimente apăsătoare de aproape zece ani încoace. Tot aud că trebuie să scrii zilnic, despre orice, oricând, ca să fii un scriitor, așa cum intuiești că ești sau că vei fi. Treaba cu exercițiul, însă, e al naibii de greu. Când știi că este atât de posibil să scrii niște prostii sau, poate, că nu găsești cuvintele potrivite pentru atâtea emoții … Continuă să citești e groaznic să nu poți împărtăși frumosul

de vorbă cu neîncrederea în celelalte nume ale noastre

Mă macină încrederea, cuvântul în sine, “încredere”, a crede fără a cerceta, un crez al vremurilor biblice. Cu asta am rămas,  cu cuvântul, sensul s-a pierdut în milenii şi suflete moarte, în destăinuiri uitate, în amintirile dulci de-atâta amar de vreme. Ce mai, nu mai avem încredere, pentru că suntem încărcaţi de solitudine, logică, raţiune şi frică. Şi trecut, avem mai ales trecut. Obişnuiam să … Continuă să citești de vorbă cu neîncrederea în celelalte nume ale noastre

pieile mele nu curg sânge de centaur

Iarăşi.   E prima oară când teama se aşază pe fotoliul raţiunii, poate nu chiar prima oară, dar aripile ei fâlfâie la uşă zgomotos, pene intră pe dedesubt, altele prin crăpăturile vorbelor tale, îşi fac culcuş în retină şi-n tâmple, oare cu ce greşesc, (nici măcar nu doare), mă micşorează înspăimântător, nu greşesc cu nimic şi cu asta greşesc, nu sunt umană, am trecut de … Continuă să citești pieile mele nu curg sânge de centaur

Manifest cuvintelor

Se spune că uitarea ajută memoria să fie puternică. Doar să ştii ce să uiţi, cum să uiţi, pentru ca informaţiile noi să le înlocuiască pe cele vechi, inutile. Dar cum rămâne cu momentul în care vrei să uiţi, dar amintirile-ţi revin brusc şi inoportun, ca o spaimă recurentă? Când vrei să descoperi lucruri noi şi apare-n cale el, omul negru care-ţi răsuflă în ceafă … Continuă să citești Manifest cuvintelor

vampirismul masculin si paradoxul fricii de singuratate / „i hurt before i got hurt”

gândirea şi nefericirea chiar sunt inseparabile Am cunoscut bărbaţi, de la 20 la 35 de ani, în ultimii 5 ani ai vieţii mele de tânăr adult faţă în faţă cu provocările cele mai intense. Şi îmi dau seama, cu oarecare fascinaţie şi tristeţe deopotrivă, că maturizarea apare doar în cuvinte. În discursul lor asupra relaţiei cu o femeie. Oricât aş încerca să nu îi încadrez … Continuă să citești vampirismul masculin si paradoxul fricii de singuratate / „i hurt before i got hurt”

„Magicianul” lui Fowles si o ciorna a relatiei de dragoste ideale

“Acesta este adevarul. Nu crucea. Nu soarele. Nu yin si yang. Zambetul.” “Probabil ca zambesti. Sa stam pe iarba si sa ne sarutam, atat. Voi, tinerii de astazi, va jucati cu trupurile cat vreti, vi le dati, vi le oferiti cat vreti. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, tine minte, ati platit pretul vostru: ati pierdut o lume bogata in mister si inemotii subtile. … Continuă să citești „Magicianul” lui Fowles si o ciorna a relatiei de dragoste ideale

Durerea e o pasăre phoenix

Durerea e amară. E amară, ştiu ce gust are, m-am tratat cu ea împotriva compromisurilor sentimentale şi-a renunţării la sine de când mă ştiu şi nu e plăcută, dar e vitală. Are suflet bun. Din fericire, timpul îndulceşte amărăciunea şi-o transformă în culorile păsării Phoenix. Renaşti, renaşti în tonuri îndrăzneţe şi nuanţe pastelate, care să îmbuneze regretele și furia trecutului. Fără pretenții, defel, cu excepția … Continuă să citești Durerea e o pasăre phoenix

Călătoria din zori II

Stau cu gândul la tine. Ca tristul neînvingător ce-ști înghite în sec dezamăgirile. Un învins care și-a revărsat toate iluziile vindecătoare asupra ta, panaceu, fără a pune preț pe ele. Și de fiecare dată când ridic pleoapele spre tine, mă rog universului să mă țină pe picioare încă o secundă, încă una, să am prilejul de-a-ți mai privi chipul, chiar și când închid pleoapele. Tu … Continuă să citești Călătoria din zori II

Călătoria din zori

E duminică dimineața și nori denși de ceață stau cuminte așezați pe asfalt și pe iarba încă grasă de viață. Nicicând răsăritul nu a fost mai tăcut și mai împlinit ca acum. E câmp, totul în jur numai câmp pustiu, la fel ca mintea amorțită de aburii de alcool și de chipuri ce promit desfătări iluzorii. Iarba se dezmorțește-n straturi, mai bate câte-un gând peste … Continuă să citești Călătoria din zori

https://www.facebook.com/larazankoulphotography

Numele lui

Timpul se-adevereşte, devine tot mai mult o farsă. Pesemne că se joacă cu mine, cu tine, cu toţi nefericiţii care cred în destin şi-n frumuseţea unui happy-end cu 1% şanse de realizare. Timpul e un perpetuu ghimpe-n coastele minţii, pentru că înţeapă, tot înţeapă cu fiecare coincidenţă mută, dar care în sinea ei face implozie de întrebări fără răspuns şi de durere fără pansamente. Cert … Continuă să citești Numele lui

http://fc05.deviantart.net/fs44/i/2009/076/0/1/people_by_Audreynana.jpg

un simplu comentariu al povestilor voastre

Porneste clepsidra. Aduna-te de dimineata, e timpul sa incepi cu majuscula. Ai nevoie de razgaz pentru gandurile tale si de exercitiu, mult exercitiu, ca sa poti trece in cateva secunde de la euforia imbatatoare a senzatiei de a fi cu cei dragi tie la dezamagirea care face implozie in tine, cand se ivesc trecutul, prezentul si, poate, viitorul, in jurul tau. Agata-te de bucuria nesfarsita … Continuă să citești un simplu comentariu al povestilor voastre

„Sînt lucruri pe care numai anxioşii le cunosc bine.” (José Saramago, „Toate numele”)

„Nu cred că, în viaţă, e o regulă bună să te laşi condus de hazard, Cine suntem noi pentru a vorbi de consecinţe, dacă, în şirul interminabil al celor care necontenit ne ies în întâmpinare, n-o putem vedea decât pe prima, Asta înseamnă că se mai poate întâmpla ceva, Ceva,  nu, totul, Nu înţeleg, Numai pentru că trăim cufundaţi în noi înşine nu ne dăm … Continuă să citești „Sînt lucruri pe care numai anxioşii le cunosc bine.” (José Saramago, „Toate numele”)

http://www.deviantart.com/art/the-lovers-110028897

Când dragostea a devenit o tulburare bipolară

Cred că mai știi acea lună de zile în care era plecat în altă burgezie și, deși orarul nu-ți permitea neapărat, ați învins timpul cu conversații puerile și gânduri mari virtuale, la distanță. Prindeați răsăritul împreună, scufundați în apele visării. Flirturile de la 5 dimineața. Prima glumă kinky după câteva destăinuiri inocente. Primul compliment șoptit cu greu la telefon, să te simți special, într-o seară … Continuă să citești Când dragostea a devenit o tulburare bipolară