pieile mele nu curg sânge de centaur

Iarăşi.   E prima oară când teama se aşază pe fotoliul raţiunii, poate nu chiar prima oară, dar aripile ei fâlfâie la uşă zgomotos, pene intră pe dedesubt, altele prin crăpăturile vorbelor tale, îşi fac culcuş în retină şi-n tâmple, oare cu ce greşesc, (nici măcar nu doare), mă micşorează înspăimântător, nu greşesc cu nimic şi cu asta greşesc, nu sunt umană, am trecut de … Continuă să citești pieile mele nu curg sânge de centaur

cuvintele nu ies la joacă

Cuvintele nu ies la joacă. Ţi-ai acoperit durerea în negru cât mai lung lung s-adăpostească genunchi vineţi şi-obosiţi de-nchinăciuni de plecăciuni şi rugăciuni cu vocea mult prea joasă, Iar dresurile negre nu fac decât să-ţi fure forma, ca nu cumva vulpoii s-adulmece ce fierbe tot sângele-n obraji, nestăvilit de dor, Dar nu uiţi de contur conturul negru abanos ce-ţi prelungeste setea, te-nchizi pe dinafară, laşi … Continuă să citești cuvintele nu ies la joacă

Manifest cuvintelor

Se spune că uitarea ajută memoria să fie puternică. Doar să ştii ce să uiţi, cum să uiţi, pentru ca informaţiile noi să le înlocuiască pe cele vechi, inutile. Dar cum rămâne cu momentul în care vrei să uiţi, dar amintirile-ţi revin brusc şi inoportun, ca o spaimă recurentă? Când vrei să descoperi lucruri noi şi apare-n cale el, omul negru care-ţi răsuflă în ceafă … Continuă să citești Manifest cuvintelor

vampirismul masculin si paradoxul fricii de singuratate / „i hurt before i got hurt”

gândirea şi nefericirea chiar sunt inseparabile Am cunoscut bărbaţi, de la 20 la 35 de ani, în ultimii 5 ani ai vieţii mele de tânăr adult faţă în faţă cu provocările cele mai intense. Şi îmi dau seama, cu oarecare fascinaţie şi tristeţe deopotrivă, că maturizarea apare doar în cuvinte. În discursul lor asupra relaţiei cu o femeie. Oricât aş încerca să nu îi încadrez … Continuă să citești vampirismul masculin si paradoxul fricii de singuratate / „i hurt before i got hurt”

M60, ”sufrageria” scandinavă din centrul Bucureștiului

Inițial publicat pe Atâtea lucruri de trăit, atât de puţin timp:
M60 este cea mai nouă cafenea din oraș și o poți găsi pe strada Mendeleev, la numărul 2 La începutul lunii decembrie, chiar înainte de începerea vacanței de iarnă, în centrul Bucureștiului s-a deschis cafeneaua M60. Ce a promis diferit acest loc? Un design neconvențional inspirat de țările nordice,… Continuă să citești M60, ”sufrageria” scandinavă din centrul Bucureștiului

„Magicianul” lui Fowles si o ciorna a relatiei de dragoste ideale

“Acesta este adevarul. Nu crucea. Nu soarele. Nu yin si yang. Zambetul.” “Probabil ca zambesti. Sa stam pe iarba si sa ne sarutam, atat. Voi, tinerii de astazi, va jucati cu trupurile cat vreti, vi le dati, vi le oferiti cat vreti. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, tine minte, ati platit pretul vostru: ati pierdut o lume bogata in mister si inemotii subtile. … Continuă să citești „Magicianul” lui Fowles si o ciorna a relatiei de dragoste ideale

Jucăm dactilografie

Începutul meu nu are continuare Şi al tău nu are viitor Fără mine   Toate cuvintele pe care le citesc cu sufletul îmbătrânit Nu au muzicalitatea posibilităţilor universului tău De-a mă citi Te ghicesc într-un viitor paralel Şi nu-mi dau seama unde Dar simt Cum pulsezi viaţa în mine, în fiecare noapte neagră, Nu e neagră, e doar adormită de beţiile de tine, Şi sângele-mi … Continuă să citești Jucăm dactilografie

Durerea e o pasăre phoenix

Durerea e amară. E amară, ştiu ce gust are, m-am tratat cu ea împotriva compromisurilor sentimentale şi-a renunţării la sine de când mă ştiu şi nu e plăcută, dar e vitală. Are suflet bun. Din fericire, timpul îndulceşte amărăciunea şi-o transformă în culorile păsării Phoenix. Renaşti, renaşti în tonuri îndrăzneţe şi nuanţe pastelate, care să îmbuneze regretele și furia trecutului. Fără pretenții, defel, cu excepția … Continuă să citești Durerea e o pasăre phoenix

Călătoria din zori II

Stau cu gândul la tine. Ca tristul neînvingător ce-ști înghite în sec dezamăgirile. Un învins care și-a revărsat toate iluziile vindecătoare asupra ta, panaceu, fără a pune preț pe ele. Și de fiecare dată când ridic pleoapele spre tine, mă rog universului să mă țină pe picioare încă o secundă, încă una, să am prilejul de-a-ți mai privi chipul, chiar și când închid pleoapele. Tu … Continuă să citești Călătoria din zori II

Călătoria din zori

E duminică dimineața și nori denși de ceață stau cuminte așezați pe asfalt și pe iarba încă grasă de viață. Nicicând răsăritul nu a fost mai tăcut și mai împlinit ca acum. E câmp, totul în jur numai câmp pustiu, la fel ca mintea amorțită de aburii de alcool și de chipuri ce promit desfătări iluzorii. Iarba se dezmorțește-n straturi, mai bate câte-un gând peste … Continuă să citești Călătoria din zori

https://www.facebook.com/larazankoulphotography

Numele lui

Timpul se-adevereşte, devine tot mai mult o farsă. Pesemne că se joacă cu mine, cu tine, cu toţi nefericiţii care cred în destin şi-n frumuseţea unui happy-end cu 1% şanse de realizare. Timpul e un perpetuu ghimpe-n coastele minţii, pentru că înţeapă, tot înţeapă cu fiecare coincidenţă mută, dar care în sinea ei face implozie de întrebări fără răspuns şi de durere fără pansamente. Cert … Continuă să citești Numele lui

http://fc05.deviantart.net/fs44/i/2009/076/0/1/people_by_Audreynana.jpg

un simplu comentariu al povestilor voastre

Porneste clepsidra. Aduna-te de dimineata, e timpul sa incepi cu majuscula. Ai nevoie de razgaz pentru gandurile tale si de exercitiu, mult exercitiu, ca sa poti trece in cateva secunde de la euforia imbatatoare a senzatiei de a fi cu cei dragi tie la dezamagirea care face implozie in tine, cand se ivesc trecutul, prezentul si, poate, viitorul, in jurul tau. Agata-te de bucuria nesfarsita … Continuă să citești un simplu comentariu al povestilor voastre

cu pecețile în spate

„Eu cred cã pentru evaluarea adevãratei perversitãți a rasei umane ar trebui ca una dintre cele mai puțin credibile și plãcute activitãți sã fie subiectul isteriei si represiunii. Dar pentru a nu te reprima este necesar sã eliberezi tot felul de forțe negative si totodatã distructive.” „Dacã nu mã înșel, numai un conflict între forțele distructive poate crea ceva nou.” „Ești convinsã cã pornirea sexualã … Continuă să citești cu pecețile în spate

“Ce dă cu adevărat sens întîlnirii este căutarea” (José Saramago, “Toate numele”)

„Trebuie să existe în capul meu şi, desigur, în capul tuturora, trebuie să existe un gînd autonom care gîndeşte pe cont propriu, care ia hotărîri fără participarea altui gînd al celui pe care-l cunoaştem de cînd ne ştim şi căruia îi spunem tu, cel care se lasă ghidat de noi pentru a ne duce acolo unde conştient credem că vrem să mergem, dar care, în … Continuă să citești “Ce dă cu adevărat sens întîlnirii este căutarea” (José Saramago, “Toate numele”)

„În căsătorie există trei fiinţe” (José Saramago, “Toate numele”)

„Vreau să vă explic ceva, Spuneţi, Vă voi întreba mai întâi dacă ştiţi câte fiinţe există într-o căsătorie, Două, bărbatul şi femeia, Nu, domnule, în căsătorie există trei fiinţe, femeia, bărbatul şi aceea pe care eu o numesc a treia fiinţă, cea mai importantă, fiinţa constituită de bărbat şi femeie împreună, Nu m-am gândit niciodată la asta, Dacă de exemplu, unul dintre soţi comite adulter, … Continuă să citești „În căsătorie există trei fiinţe” (José Saramago, “Toate numele”)

„Sînt lucruri pe care numai anxioşii le cunosc bine.” (José Saramago, „Toate numele”)

„Nu cred că, în viaţă, e o regulă bună să te laşi condus de hazard, Cine suntem noi pentru a vorbi de consecinţe, dacă, în şirul interminabil al celor care necontenit ne ies în întâmpinare, n-o putem vedea decât pe prima, Asta înseamnă că se mai poate întâmpla ceva, Ceva,  nu, totul, Nu înţeleg, Numai pentru că trăim cufundaţi în noi înşine nu ne dăm … Continuă să citești „Sînt lucruri pe care numai anxioşii le cunosc bine.” (José Saramago, „Toate numele”)

nerostite

Iubitului meu mut   Obișnuiai să absorbi durerea cu liniște. Liniștea rău-prevestitoare dintr-un pat cald, După un film neterminat de amor consumat cuminte, Fără cuvinte. Dar nu știam. Săreau scântei ori de câte ori ți-atingeam Ființa fierbinte. Dar cu spatele întors, te-ai ridicat, Bucuros, Să-mi mai întorci spatele o dată, ca de fiecare dată, Și cu privirea blocată Înainte. Sunt un clișeu îmbibat de adevăruri … Continuă să citești nerostite

http://www.deviantart.com/art/the-lovers-110028897

Când dragostea a devenit o tulburare bipolară

Cred că mai știi acea lună de zile în care era plecat în altă burgezie și, deși orarul nu-ți permitea neapărat, ați învins timpul cu conversații puerile și gânduri mari virtuale, la distanță. Prindeați răsăritul împreună, scufundați în apele visării. Flirturile de la 5 dimineața. Prima glumă kinky după câteva destăinuiri inocente. Primul compliment șoptit cu greu la telefon, să te simți special, într-o seară … Continuă să citești Când dragostea a devenit o tulburare bipolară

https://www.facebook.com/slevinaaron

Mugs&Bubbles Interview with slevinaaron

În clipa-n care am dat cu ochii de fotografiile lui nostalgice, întoarse cu susu-n jos, desprinse parcă din cărţile de basme întunecate cu prinţese moderne şi probleme existenţiale, am ştiut că ceva magie se învârte pe-acolo. Şi titlurile te cam duc acolo: Melancolia, Până când moartea ne va despărţi, Somnolenţă, Nostalgie. Te prinde şi sensibilitatea faţă de emoţiile umane, care te va umple imagine cu … Continuă să citești Mugs&Bubbles Interview with slevinaaron