dilematica

Sa lasam deoparte PRO TV SI ANTENA 1, care difuzeaza filme “de mare actiune”, de duzina, pentru a nu stiu cata oara – lupte, batai, haine de soldat universal si privirea de fals erou al Americii bombardeaza ecranul televizorului.  Pe KANAL D, inca ne mai putem imagina povesti, cu serialul difuzat pentru a doua oara – “1001 de nopti”. Pe NATIONAL TV apare filmul destul de incitant numit “Crima in trei versiuni”; daca stai sa te gandesti, situatia Romaniei iti ofera mult mai multe versiuni… TVR Cultural ne ofera “Taramul dezmostenitilor”. Suntem dezmosteniti de onoare, de drepturi, de “acasa”, de teritoriu. Curand vom fi probabil si dati afara din Ro, ca nu ne mai apartine cam nimic. Daca tanjim sa mai aflam ultimele vesti legate de salarii, de bani, de criza, de populatie, privim fie ANTENA 3, la Sinteza zilei, cu un titlu usor aberant, dar de inteles in disperarea noastra: “Suntem saraci pentru ca suntem blestemati? sau pentru ca suntem prosti sau corupti?” – cam neglijent scris, dar fie – ideea e ca suntem saraci din multe motive si nici macar nu putem sa le ordonam intr-un tabel Excel. “Am pierdut un tren acum 20 de ani” spune un invitat la Sinteza. Altul spune ca fata de situatia din tarile subdezvoltate, unde salariul este de 4 dolari/luna si 1 copil din  moarte de foame inainte sa implineasca 5 ani si unde se traieste in razboi de 150 de ani, noi avem cica o sansa in fata unui guvern sau partid sau sistem politic corupt. Maaai, macar razboiul este o lupta fizica si clara. Oricum, in niciun caz nu cred ca suntem blestemati, ci traumatizati. No further explanation.Pe REALITATEA, de ceva timp apare ca titlu boldit – “Confruntarea Antonescu – Ponta” – am prins doar o comparatie a lui Ponta despre Antonescu si bichoni sau pechinezi. Toata lumea se confrunta cu toata lumea: poporul cu sistemul, partidele intre ele, presedintele cu guvernul, saracii cu bogatii, bogatii intre ei, mogulii cu presa, presa cu politicienii, patronul cu muncitorul, elevii cu profesorii.Eh. Iar EUFORIA ne mai ofera o portie de “Dr. Oz”, pe cand OTV ne ofera…ei bine nu ne ofera nimic, evident. Pe PRO TV am prins o stire cu VREMEA CONCEDIERILOR (No shit?) si despre INVESTITII IN VREMEA CRIZEI facute de …oamenii instariti. Noi nu avem nicio sansa, abia ne platim chiriile. Realitatea TV s-a gandit sa schimbe titlul si sa ne arate “O zi din viata guvernului Boc”. Inutil. TOTAL INUTIL…Pleaca toata lumea, renunta toti, disperarea e starea de zi cu zi…e trist.

Da, 1 iulie.

In 1993, se pare ca de 1 iulie in Romania, a intrat în vigoare taxa pe valoare adaugată (TVA) şi liberalizarea completă a preţurilor. In 2010, TVA creste cu 5 procente, rafturile se reincarca cu produsele alimentare care cu o seara inainte, lipseau, iar cetatenii romani isi aduc aminte de comunism.

Pe 30 iunie, ieri, cu o zi inainte ca TVA-ul sa ajunga la 24%, magazinele deja nu mai aveau ba zahar, ba orez, ba ulei. Cica s-au vandut toate. Cica romanii si-au facut provizii din plin de teama crizei ce va sa vie. Cica e mai convenabil  sa economisesti cate 2 mii de lei vechi la fiecare produs, decat sa platesti dupa 1 iulie monstruoasa suma marita cu 5 procente de tva. Pana la urma, fiecare leu conteaza, nu?

La benzinarii, nu mai aveai unde sa lasi masina. Romanii isi faceau plinul. Cine stie cand vor mai apuca sa cumpere benzina cu (X-2 mii) lei vechi. Si doar, daca te gandesti mai bine, e ca si cum ai cumpara in rate: toti ne rezumam sa cumparam in rate produsele, chit ca platim mult mai mult in final, daca socotim. Asa si acum, mai bine cumperi la fel produsele alimentare, benzina etc., decat sa ramai sarac de tot si cu debaraua plina de zahar si ulei. Si cu 10 mii aia economisiti.

Romanii, din pacate, au innebunit. Pana acum inca o negam, dar acum e oficial. 1 iulie e ziua in care saracia este oficializata si sarbatorita cu tva-ul mai gras. Bine ca Boc ne-a asigurat ca INCA nu se va majora si tva-ul pentru locuinte sociale, medicamente, ziare si reviste. Deci romanii inca se mai bucura de can-canuri, ca totul e ok! si de Libertatea de 2 bani, pardon, 70 de bani. La pachet cu pastile de cap!

In plus, tot in 1 iulie, Guvernul anunta ca 55-60.000 de oameni din sectorul public vor fi disponibilizati!

Eu zic sa ne pregatim o casuta la tara, cateva rasaduri, niste pui, gaini, curci, un porc-oi, oi si vaci si sa redevenim ce negam rusinati ca am fost: niste tarani (macar taranii erau si sunt mandri, voiosi si sanatosi).

…sper sa termin de  studiat inca un capitol din Genurile Presei Scrise, pana mai diseara.  Si sa citesc putin despre Teoria structuralista si aplicatiile sale. Na ca mi-am ales sa analizez teoria asta pe o pagina de ziar tabloid, asa ca m-am inarmat cu Click (am ce analiza, din fericire!).

Asta pe fundalul melodiilor postate mai jos.

Si diseara, o sa beau o bere. O sa savurez o tigara (doua, trei). Sa vad cu cine, poate nu invata toa ta lumea. Si poate ploua, ar fi si mai frumos.

Ce plan de duminica cuminte.

E un pierdut…Lacul ii e prea adanc pentru a salva vreo privire de la orbirea spre abisul lui. O simpla mangaiere i-ar starni un tremur subtil si profund pana in cele mai stranse corzi ale intunericului si melodia undelor ar nauci orice prezenta de pe malul sau. Dar el imbie, imbie la meditatie, la potrivirea in oglinda miscatoare de apa. Oare te vei zari in imaginea lui? Sau va fi tot un chip diform nepotrivit cu straveziul lui? Eu mi-am afundat talpile sa ma racoresc pe malul sau si m-a atras spre el, dar nu m-a inecat. Doar m-a inconjurat cu o caldura stranie si fiori racorosi de seara. E un lac de munte. Gheata ii poate fi un puternic strajer. I-am decupat o inima fara sa il zgarii si am ajuns sa ii crap toata pojghita. Si toata sensibilitatea i-am zarit-o si i-am profanat-o, trecandu-mi mainile prin apa si spalandu-mi chipul trist. I-am oferit lacrimi, ca stropi de viata. Apa vie si apa moarta, ca in basme. Si in pragul unui numar magic, durerile mele au inghetat sub aceeasi forma de inima. Lacul s-a acoperit singur, ferit de cautarea mea. Sta inviat sub o mantie de racoare dura si ascutita. Mi-am aruncat o ultima privire sa imi revad umbra, sa ii revad umbra…a lui dormea tulburata. A mea se trezise speriata si a luat-o la fuga, spre furtuna. Mi-am uitat privirea inghetata in el. Iar strajerul sau imi izbise in inima sageti. Lacul a inghetat inainte sa imi fie scaldat intreaga fiinta si am fugit inainte sa stiu ce am vazut in reflexie.